Beneficiari direcți: primarul Alexandru Potor și două angajate din zona personalului care ”administrează sau implementează programe ori proiecte finanțate din fonduri externe sau bugetare”. Lista utilizatorilor pentru care au fost create conturi de acces, conform scriptelor oficiale, cuprinde următorii useri: Alexandru.potor@municipiulslobozia.ro, Mirela.pocotila@municipiulslobozia.ro și Daniela.munteanu@municipiulslobozia.ro.
Cu alte cuvinte, inteligența artificială a intrat oficial în schema de personal a Primăriei Slobozia. Fără concurs, fără organigramă, fără licitație, dar cu factură.
Digitalizare pe abonament, eficiență la bucată
Având în vedere impactarea vieții oamenilor de către inteligența artificială, pare a nu fi nimic rău în a folosi instrumente moderne. Problema apare atunci când modernizarea se face fără explicații publice, fără criterii clare, fără rezultate măsurabile și, mai ales, fără o minimă jenă administrativă.
5.400 de lei pentru trei abonamente ridică niște întrebări simple, de bun-simț. De ce sunt necesare trei abonamente separate, nominale? De ce unul este pe numele primarului? Ce produce concret această investiție pentru oraș? Cum s-a luat această decizie, de a se alege un furnizor de Inteligență Artificială, și nu alții, pe baza căror repere, studii de eficiență ori analize comparative? Unde sunt rapoartele, indicatorii, economiile, performanța?
Pentru că, altfel, rămânem cu impresia că ChatGPT a fost trecut la ”cheltuieli de protocol digital”, ceva între cafeaua de ședință și mapa de piele.
Potor, consultantul virtual și realitatea analogică
În contextul actual, imaginea primarului asistat de AI e aproape poetică: un oraș cu piste de biciclete înghețate iarna, proiecte întârziate, dar primar conectat la inteligența artificială, probabil cerându-i ”o justificare elegantă pentru lipsa rezultatelor” sau o idee despre ”cum să pară inovator fără să schimbe nimic?”.
Ironia supremă este că ChatGPT este gratuit în versiunea de bază, iar diferența reală o face cine știe să-l folosească, nu cine plătește abonamentul din bani publici.
Dacă administrația locală ar fi funcționat măcar la nivelul logicii unui algoritm simplu, probabil că acești bani ar fi mers spre formare profesională reală, consultanță specializată, sau, de ce nu, spre proiecte efectiv implementate, nu doar ”generate” de AI.
Trei abonamente, zero transparență, totul secretizat cu alte 3 abonamente VPN
Faptul că abonamentele ChatGPT au useri cu nume proprii ridică și o problemă de confuzie între interesul public și uz personal.
ChatGPT nu e imprimantă, nu e server local, nu e soft integrat într-un sistem instituțional. Este un instrument personal, asociat unui cont, unui istoric, unui stil de lucru. Pe românește: cine controlează ce se face cu el și în interesul cui? Cum aflăm la ce sunt utilizate aceste abonamente, ce se fabrică prin accesarea acestui instrument și, mai ales, unde se folosește produsul rezultat din colaborarea om – robot?
Ei, și aici vine surpriza. Ca tabloul să fie complet și absurdul să capete contur administrativ, aceeași Primărie Slobozia nu s-a oprit la cele trei abonamente ChatGPT. Nu. Cu 8 zile înainte de achiziția AI-ului, adică pe 31 decembrie, când alții erau preocupați mai degrabă de salata boeuf sau de rochia fără spate aferentă revelionului, primarul Potor a achiziționat trei abonamente VPN. Întâmplător sau nu, pe numele acelorași trei utilizatori: primarul Alexandru Potor și cele două angajate din zona proiectelor și programelor finanțate, Daniela Munteanu și Mirela Pocotilă.
Desigur, ni se va spune că este o pură coincidență. O alinere cosmică a achizițiilor IT. Un mic miracol digital. Dar întrebările apar inevitabil.
VPN pentru ce? Și de ce exact aceiași utilizatori?
Un VPN nu este un pix. Nu este nici un mouse. Este un instrument folosit pentru mascarea adresei IP, criptarea traficului, accesarea unor servicii restricționate sau operarea din afara rețelelor instituționale. Rețeaua privată virtuală sau VPN-ul creează o conexiune securizată și anonimă între utilizator și internet pentru a ascunde activitatea online și locația acestuia. Deoarece nimeni nu poate vedea ce se face atunci când se utilizează VPN-ul, acest serviciu este un instrument esențial pentru ”discreția” operării cu informații și date.
VPN-ul este un instrument care protejează conexiunile online. În lipsa lui, activitatea online poate fi interceptată și urmărită cu ușurință. Aceasta include istoricul de navigare, fișierele descărcate, schimburile de informații. Toate activitățile de pe internet sunt asociate dispozitivului folosit prin intermediul adresei IP (Internet Protocol), așadar este posibil ca diverse persoane să urmărească tot ceea ce face un utilizator al mediului online. Adresa IP dezvăluie locația fizică și poate fi folosită pentru a urmări. Este la fel ca trimiterea de cărți poștale, oricine poate citi mesajul și vă poate vedea numele și adresa.
Așadar, ce anume trebuia protejat, ascuns sau ocolit, la Primăria Slobozia, de către Potor, Pocotilă și Munteanu, în paralel cu utilizarea ChatGPT?
Pentru că, dacă scopul era pur administrativ, logice ar fi fost nu VPN-urile nominale, lipite fix peste aceleași persoane care ”gândesc” asistat AI, ci un VPN instituțional, pe infrastructura Primăriei, gestionat centralizat și alocat tuturor celor care folosesc terminalele de serviciu ale municipalității.
Gândire asistată plus navigare securizată. Ce pregătește Potor, ferit de ochii lumii?
În atare condiții, mai sus descrise, imaginea devine greu de ignorat: inteligență artificială + VPN = administrație conectată, dar discretă.
Ce trebuie înțeles de aici? Că Primăria Slobozia lucrează la proiecte atât de sensibile încât nu pot fi accesate fără tunel criptat? Că există o nevoie permanentă de a opera din afara rețelei publice? Sau că digitalizarea a fost înțeleasă ca un exercițiu de invizibilitate, nu de eficiență?
Pentru o instituție publică, transparența nu este opțională. Iar când apar duble achiziții perfect suprapuse pe aceiași utilizatori, nu mai vorbim despre securitate, ci despre o problemă de percepție publică.
Când coincidențele se repetă, nu mai sunt coincidențe
Bref. Un abonament ChatGPT poate fi explicat. Trei? Discutabil. Trei ChatGPT + trei VPN, pe aceleași nume? Asta nu mai e întâmplare, e pattern. Un pattern care ridică o întrebare simplă, de bun-simț, pe care orice slobozean are dreptul să o pună. De ce are nevoie Primăria de gândire asistată artificial și de navigare mascată, simultan?
Până la un răspuns oficial, clar și documentat, rămâne doar senzația neplăcută că administrația se digitalizează, doar ca să consume în trend niște bani, pentru că în realitate se închide, și indiciile conform cărora echipa edilitară a Sloboziei se conectează, pentru asta încercând în prealabil să se ascundă.
Iar când o instituție publică începe să semene mai mult cu un cartel de useri anonimi de internet decât cu o primărie, problema nu mai este tehnologică.
Este politică, administrativă și morală.
