Discuție telefonică a unui prizonier rus cu mama sa:
– Alo, mami! Salut!
– Salut!
– Salut, mamă! Sunt eu. M-ai recunoscut?
– Da. Unde ești?
– Sunt pe teritoriul Ucrainei, pe scurt, sunt prizonier. Totul este bine la mine.
– Ce?
– Spun că sunt pe teritoriul Ucrainei.
– Unde ai ajuns?!
– Am fost capturat.
– Cu mine se poartă frumos și nu îți face griji. Trebuie sa găsești, să iei legătura cu unitatea mea, notează undeva.
– Când voi suna la unitate ce să le zic?
– Spune că am fost capturat pe teritoriul Ucrainei.
– Când ne-au trimis, ne-au spus că mergem ca pacifiști pe teritoriul Doneţk şi Luhansk. De fapt, a început războiul. Adică am fost în rol de agresori.
– Aici bombardează orașe cu cruzime, de aceea, ține cont și dă mai departe, dacă poți.
– De ce nu îți dau drumul, cum te apără, nu înțeleg nimic!
– Mamă, pentru că sunt prizonier. Înțelegi? Am venit aici ca un agresor. Apoi mă vor elibera de aici.
Discuție între un reporter ucrainean și un militar rus luat prizonier:
– Cum ați ajuns pe teritoriul Ucrainei?
– Ne-am aflat la ore de practică militară pe poligonul Kuznetsk. Peste aproximativ două săptămâni. Apoi ne-au adunat la granițe, ne-au zis că vom sta la granițe. Apoi, brusc am trecut noaptea, am mers mai departe și am ajuns la nu știu ce sat. Nu am avut de ales. Dacă refuzam, când am trecut granița, să mergem la război, ne-ar fi acuzat de trădarea patriei. Ne-ar fi arestat de la 15 la 25 ani, plus pentru neîndeplinirea ordinului. Ar fi fost pedepse în plus. Groaznic.
– Cum se poartă cu voi?
– Normal, bine, mai bine decât ai noștri.
– Vă așteaptă mama acasă?
– Mama mă așteaptă acasă.
– Ce vreți să îi transmiteți mamei?
– Mamă, așteaptă-mă. Mă voi întoarce.
