După două luni în tranşeele din Ucraina, lunetistul Wali s-a întors la casa sa de la periferia oraşului Montreal. „Sunt norocos că sunt încă în viaţă, chiar s-a apropiat moartea de mine”, recunoaşte fostul soldat al Regimentului Regal 22 în interviul acordat pentru „La Presse”.
El dezvăluie că întoarcerea sa acasă a fost precipitată de un eveniment petrecut în ultima sa misiune, în Donbas. Într-o dimineaţă, el tocmai se aşezase lângă un şanţ expus focului tancurilor ruseşti, însă doi dintre recruţi au ieşit din tranşee pentru a fuma o ţigară.
„Le-am spus să nu se expună aşa, dar nu m-au ascultat”. Apoi, un foc de obuze „foarte precis” a fost tras asupra celor doi recruţi. „A explodat puternic. Am văzut schijele trecând ca nişte lasere. Corpul mi s-a tensionat. Nu auzeam nimic, îmi ţiuiau urechile. A fost cu adevărat violent”, mărturiseşte el.
„Mirosea a moarte, este greu de descris. Este un miros macabru de carne carbonizată şi sulf. Este atât de inuman acel miros”, adaugă lunetistul.
În cele din urmă, viaţa de familie a câştigat în faţa dorinţei de a-i ajuta pe ucraineni. „Inima mea mă trage înapoi în prima linie. Mai am flacăra. Îmi place teatrul de operaţii. Dar mi-am forţat norocul. Nu am răni. Mă gândesc, în sinea mea: cât de departe pot arunca zarurile? Nu vreau să pierd ce am aici”, spune tânărul tată, care a ratat prima aniversare a fiului său cât timp a fost pe front.
Wali face o evaluare „destul de dezamăgitoare” a desfăşurării Legiunii Internaţionale pentru Apărarea Teritorială a Ucrainei, posibilă la iniţiativa preşedintelui Volodimir Zelenski.
Numărul voluntarilor – peste 20.000, conform diferitelor estimări – a fost atât de mare, încât Guvernul ucrainean a devenit o bătaie de cap. „Zelenski a făcut apel la toţi, dar pe teren, ofiţerii nu ştiau ce să facă cu noi”, afirmă el. Wali s-a arătat totodată nemulţumit de lipsa armelor adecvate şi a echipamentelor de protecţie. â
„Sunt tipi care s-au grăbit să meargă pe front fără să fi trecut măcar de cel mai mic control de securitate. Ucrainenii ne-au testat şi abia acum începem să primim mai multe misiuni. Există un element de încredere care trebuie construit şi asta este complet normal”, recunoaşte Hrulf, şeful voluntarilor din Brigada Norman. î „Mulţi luptători voluntari se aşteaptă să fie totul la cheie, dar războiul este opusul, este o dezamăgire teribilă”, conchide Wali.
