Deși locuită din cele mai vechi timpuri și binecuvântată cu ape care curg încet, printre pământuri fertile, zona în care se află astăzi orașul Fundulea nu s-a dezvoltat niciodată pe măsura adevăratului ei potențial.
Prima atestare documentară certă a acestei așezări de câmpie datează încă din antichitate, când exploratorul grec Ratatostene, rătăcit prin partea locului, a consemnat în jurnalul lui de călătorie impresiile sale nu prea bune despre aceste meleaguri: „Oamenii din partea locului sunt mai murdari și mai puturoși decât restul geților din care se trag; arată și miros ca un fund. Iar singura plantă care crește din abundență prin jur este brusturele. Unicul lucru pe care pot să-l facă cei de-aici, fără prea mare efort, este să se șteargă la fund cu frunze moi și catifelate. Sau la față. Dar nici măcar atâta lucru nu fac… într-atât sunt de puturoși!”
Căderea regimului totalitar a fost un dezastru pentru localitate. Muncitorii agricoli aduși cu japca s-au împrăștiat care-ncotro, iar investitorii capitaliști nu s-au înghesuit să preia pământurile contaminate după zeci de ani de utilizare iresponsabilă a ierbicidelor și îngrășămintelor toxice. Localnicii prea leneși să plece sau să facă ceva păreau sortiți să se întoarcă lent în epoca primitivă.
Numai că, atunci când totul părea pierdut, un Fundulean deștept a ridicat fruntea sa bucălată din mulțimea îngrijorată și a venit cu un plan care să-i scoată pe toți din încurcătură. Niculaie Fundoianu este numele lui și ideea sa l-a propulsat direct în funcția de primar al orașului. „Am stat și m-am tot gândit, ce avem noi mai de preț prin partea locului, cu care să atragem turiștii. Era evident că nu puteam să amenajăm aici o pârtie sau o cascadă naturală mai înaltă de doi centimetri. Practic, nu avem absolut nimic în afară de nume, Fundulea! Dar dacă am profita noi de sonoritatea acestuia și i-am atrage pe acei domni pe care nu-i dorește nimeni în alte părți? Așa mi-a venit ideea să transformăm orașul nostru într-un paradis pentru homosexuali,” povestește el cu mândrie cum a conceput platforma-program ce i-a adus succesul în alegeri.
Cu nici două milioane de euro de la stat, noul primar a tocmit o firmă de consultanță să pună pe hârtie acest proiect vizionar, pentru care a obținut apoi fonduri europene. Constructorii s-au apucat deja de lucru: părculețe exclusive pentru iubitorii genurilor deloc opuse, tobogane semețe, pe care poți să-ți dai drumul pe sub elefănței cu două trompe, care te stropesc cu apă, pentru a te bucura de invariabila cădere în fund, leagăne în care se pot da uța câte doi adulți de-odată, trasee pe care pietonii pot face trenulețul, tiribombe cu călușei foarte înzestrați sau piste speciale, pentru biciclete fără șei se numără printre numeroasele atracții aproape finalizate.
Am vrut să aflăm de la localnici de ce li s-a părut atât de bună ideea primarului și dacă nu se tem cumva că imaginea lor va avea totuși de suferit după o astfel de inițiativă. „Taică, decât să muncim, mai bine stăm cu mâna întinsă la poponari, să ne deie și nouă ceva, că ăștia are bani mulți. De la prim-miniștri, la creatori de modă și episcopi, toți o duce bine. Și ce rușine să ne mai fie nouă, care avem dintotdeauna așa un nume de rahat la orașul unde stăm?!?” ne-a răspuns retoric un bătrânel cu o față atât de rotundă, de-ai putea să juri că e originar din Fundulea, chiar dacă l-ai întâlni pentru prima dată în oricare alt loc de pe pe glob.
