Insurgenții găsesc ecou în rândul electoratului din întreaga lume, dar România a ripostat, subliniază Russell.
Când JD Vance va vizita în această lună orășelele pitorești din Cotswolds, în vacanța sa de familie, cu siguranță va concluziona că un val populist cuprinde regiunile rurale. În întreaga Anglie Centrală și nu numai, partidul de guvernământ Laburist și opoziția Conservatoare stârnesc ironii, dacă nu chiar dispreț. În acest gol a apărut Nigel Farage, de la Reform UK, ultimul vorbitor abil care captivează electoratul cu retorica ”Eu sunt singurul care spune lucrurilor pe nume.”
”La București puteți învăța cum să țineți populismul la distanță”
Marea Britanie este un întârziat la marea schimbare a establishmentului din Europa. Pe continent, partid după partid din clasa politică tradițională și-a pierdut relevanța și încrederea, condamnat atât de propria comoditate, cât și de alte cauze. Și nu este vorba doar despre Europa. Donald Trump este în ascensiune. De la Chile la Japonia, în feluri diferite, sirena populismului răsună puternic.
Cum să răspundem? La nivel global, liberalii sunt într-o stare de descurajare. Dar pentru cei care și-ar pierde speranța că alegătorii vor vota un centrist în epoca furiei generate de algoritmi, am un răspuns: Mergeți la București, capitala boemă și în același timp austeră a României. Acolo puteți învăța cum să țineți populismul la distanță.
La prima vedere, România este un studiu de caz curios pentru buna guvernare. A fost una dintre ultimele țări din Europa de Est care a îmbrățișat democrația și economia de piață după comunism. În ultimele trei decenii, centru-stânga și centru-dreapta s-au succedat la guvernare cu rezultate modeste. Capitalismul de cumetrie a prosperat, la fel ca și deziluzia față de beneficiile aderării la UE.
Astfel, într-o regiune cu un istoric de naționalism profund și vulnerabilă la manipulări prin boți ruși, nu a fost o surpriză că populismul a dominat înaintea alegerilor din acest an, până când s-au lovit de un intelectual discret cu un istoric de rezultate concrete.
Strategia lui Nicușor Dan: ”Fă ce trebuie, arată respect, nu dansa după cum cântă populismul”
Jurnalistul Alec Russell scrie despre președintele României: Nicuşor Dan, profesorul de matematică și fost primar al Bucureștiului, ales președinte în mai, evită să dea sfaturi centriștilor. Însă el și activitatea sa reflectă câteva lecții relevante pentru Keir Starmer, premierul britanic fără vânt în pânze, și pentru alți lideri care se simt copleșiți de valul populist.
Prima lecție este credibilitatea, pierdută în Marea Britanie după o mulțime de promisiuni neonorate. ”În România, oamenii au mers către populisti pentru că nu au încredere în stat, în autorități”, a spus președintele României. ”Văd corupție, nedreptate… Singurul obiectiv este să recâștigăm încrederea oamenilor.”
Soluția lui este o veche certitudine politică: fă treaba plictisitoare a guvernării și alegătorii poate că îți vor mulțumi. Ca primar al Bucureștiului, s-a confruntat cu dezvoltatorii imobiliari în favoarea cetățenilor și a supervizat modernizarea sistemului de încălzire a orașului: obiective modeste, dar esențiale.
Provocarea sa în noul mandat este reducerea deficitului bugetar, cel mai mare din UE, și obținerea sprijinului într-un parlament divizat pentru măsurile de austeritate necesare. Din nou se sprijină pe realizările sale, de această dată în gestionarea bugetului Bucureștiului. Când a preluat funcția, trei sferturi din buget erau consumați de plata datoriilor. ”Am petrecut un an și jumătate pentru a reprograma obligațiile…” Finanțele orașului sunt acum pe drumul cel bun.
Apoi este tonul. ”Chiar dacă societatea este polarizată, am încercat să fiu civilizat cu ceilalți”, a explica Nicușor Dan. ”Încerc să dialoghez. Oamenii simțeau că nu sunt luați în considerare.”
Potirvit sursei, președintele României vorbește atât de încet încât trebuie să-ți apropii urechea să-l auzi, dar știe cum să se apere, cum a făcut în dezbaterea preelectorală când a demolat promisiunile nesustenabile ale adversarului său. Disprețuiește ideea de a se plia pe populism. Totuși, este gata să-și critice propriul partid, așa cum a făcut recent când a contestat, fără succes, legea privind discursul instigator la ură pe care o considera exagerată.
Și apoi este folosirea strategică a tăcerii. Este cunoscut pentru faptul că așteaptă 15-20 de secunde înainte de a răspunde la unele întrebări. A fi prea preocupat de megafon ar fi o greșeală: cei care stăpânesc mediile digitale, ca Trump și Farage, sunt cei care fac legea. Dar reflecția lui este un contrast binevenit în fața zgomotului adversarilor, descrie Russell.
România oferă și lecții mai puțin edificatoare despre democrație. Vance a avut dreptate să critice intervenția instanțelor, când au interzis campania prezidențială a naționalistului Călin Georgescu, pe atunci favorit.
Potrivit jurnalistul Alec Russell, aceasta a fost tema unui editorial scris în mai, intitulat „Cum să nu lupți cu populismul: o lecție din România”. El a subliniat că acum poate oferi propriul răspuns – ”Luna de miere a lui Dan se va termina curând. Dar lecțiile pe care le oferă rămân valabile: fă ce trebuie, arată respect, nu dansa după cum cântă populismul și amintește-ți puterea tăcerii strategice”, a conchis el.
