Sau, dacă vreți o exprimare mai tehnică, în conformitate cu Legea 240/2025, candidații care au deja un permis valabil pentru o categorie și solicită trecerea la o altă categorie corespunzătoare vor putea fi scutiți de examenul teoretic, cu câteva excepții prevăzute de lege, fiind necesară doar susținerea probei practice, în funcție de caz. Cu alte cuvinte, persoanele care dețin permis categoria B la momentul intrării în vigoare a legii și pot dovedi absolvirea cursurilor teoretice și practice aferente categoriei A vor putea obține permisul A sau A2 fără susținerea probei teoretice.
Nu e o revoluție spectaculoasă. E, mai degrabă, un semn de normalitate târzie. Timp de decenii, statul român a tratat fiecare categorie de permis ca pe o lume izolată, ca și cum experiența acumulată în trafic ar dispărea instantaneu în momentul în care schimbi volanul cu ghidonul. Aceeași legislație, aceleași semne, aceleași reguli de prioritate, dar, paradoxal, aceeași ”sală”, de parcă ai fi uitat totul peste noapte.
Din ianuarie, acest absurd începe să se dizolve prin recunoașterea unui adevăr simplu: un om care conduce de ani de zile o mașină, care a stat în ambuteiaje, a evitat greșelile altora, a frânat instinctiv, a înțeles violența reală a neatenției, a citit traficul nu din chestionare, ci din reflex, nu mai trebuie să arate din nou că știe diferența dintre ”stop” și ”cedează” pentru a urca pe motocicletă.
Noua abordare pleacă de la o premisă matură: problema motociclistului nu este teoria, ci practica.
De ce nu mai contează ”Sala”
”Sala” a fost, ani la rând, un ritual de trecere. Un examen de memorie, nu de inteligență rutieră. Un exercițiu de bifare, nu de conștientizare. Pentru cei fără experiență în trafic, ea rămâne necesară. Pentru cei care au deja ani de mers zilnic prin orașe sufocate, ea devine redundantă.
Statul, în sfârșit, acceptă că reflexele nu se învață din grile, echilibrul nu se memorează iar frânarea nu se deprinde dintr-un chestionar. Motocicleta cere altceva: control, disciplină, luciditate. Iar acestea se verifică în poligon și pe asfalt, nu pe hârtie.
Ce rămâne, totuși, greu
Este esențial de spus că nu vorbim, totuși, despre o scurtătură iresponsabilă. Cine vrea permis moto fără ”sală” nu scapă de școală, de ore, de instructor și de emoția examenului practic ori presiunea traseului real.
Diferența este una de filosofie, nu de exigență. Statul nu spune ”știi destul”, ci spune ”Știi ce trebuie știut. Acum arată că poți.”
Un pas mic pentru administrație, mare pentru cultura moto
Această schimbare are un efect subtil, dar profund: legitimează motocicleta. O scoate din zona de exotism, de capriciu sau de ”nebunie” și o așază acolo unde îi este locul, ca formă firească de mobilitate urbană.
Mai mulți motocicliști înseamnă trafic mai fluid, mai puțină poluare, mai puțină agresivitate rutieră, mai mult respect reciproc între participanții la trafic. Și, mai ales, înseamnă oameni care ajung pe două roți pregătiți corect, nu epuizați de birocrație.
Faptul că, din ianuarie, un șofer cu permis categoria B poate obține permis de motocicletă fără ”Sală” nu este o concesie. Este o recunoaștere a realității că experiența contează, că drumul te învață mai mult decât hârtia și că responsabilitatea nu se măsoară în chestionare, ci în reacții și gesturi.
Iar pentru cei care așteptau de mult să facă pasul spre motocicletă, acesta nu este doar un avantaj administrativ. Este un semn că, măcar uneori, lucrurile pot merge înainte fără să te întorci mereu la „Sala” vieții.
