Personal, ca om care am făcut la radio emisiuni cu și despre armată mai bine de 25 de ani, cunoscând astfel toți șefii și miniștrii Apărării de până acum, am sperat că Moșteanu va fi, cu fața lui de tânăr civilizat și entuziast, un promotor al modernizării și al transparenței în fruntea unui minister căruia cei din interior îi spun adesea cu amărăciune „uriașul cu picioare de lut”. Și asta în pofida faptului că Ministerul Apărării (o instituție emblematică, o Românie în miniatură, cu militari și civili, cu luptători dar și cu medici, cu profesori, contabili, logisticieni, muzicieni, psihologi, sportivi și lista e lungă), s-a transformat enorm din 1989 până acum! Cu reforme grele, cu vestitele ordonanțe de trecere în rezervă a multor militari (care prin mecanismul aplicat și minerilor în anii ‘90, au primit câteva salarii compensatorii doar să plece la vârste mici în rezervă), că asta era una dintre condițiile accederii în NATO…
Vreți să știți ce s-a ales de miile alea de profesioniști, de militari care ar mai fi servit țara mult și bine și ar fi dat meseria mai departe generațiilor care veneau din urmă? O să vă spunem de-a lungul campaniei noastre ce bătaie de joc a fost cu oamenii ăștia, care au fost forțați sau ”lăsați” să se pensioneze la 40 de ani și care acum sunt, după 25 de ani, în situații cel puțin inechitabile, în comparație cu alți rezerviști.
Spuneam, în preludiul campanie noastre, că vă vom îndemna să vă puneți mai multe întrebări și să nu plecați „după fentă”, ca în fiecare 1 Decembrie, fluturând stegulețele la Parada militară. Gândirea critică ne poate ajuta pe toți să găsim răspunsuri la întrebări, adică ne poate arăta adevărul ascuns de multe ori în spatele glorie de la televizor, sau prin vegetația din vecinătatea Arcului de Triumf!
De la Tinca la Moșteanu, s-a-mputernicit târtanul
Schema e așa: în ‘91, odată cu noua Constituție, s-a hotărât divizarea puterilor în stat dar și împărțirea conducerii armatei între un șef civil cu rang de ministru și un șef militar, adică Șeful Apărării, în funcție de general cu patru stele! Ca să scurtez, în lumea liberă, în societățile democratice, militarii se subordonează politicului, că altfel, cu un ministru al apărării militar, putem revedea lovituri de stat cum au fost și la noi în ‘89, dar și în atâtea alte țări de pe alte continente mai calde!
În anii ‘90, Tinca a fost primul ministru al apărării civil de după 1947, care a preluat conducerea armatei de la ultimul ministru al apărării militar activ din istoria României, generalul Nicolae Spiroiu. I-am cunoscut pe amândoi, Ionuțe, îmi pare rău să ți-o spun, dar oamenii erau amândoi niște monumente de educație, învățătură și bun simț, cu școli înalte rău, făcute evident… pe bune.
Și tocmai noi, Moșteanule, ăștia care am început liceul în ‘88 și l-am terminat în ‘92, știm poate cel mai bine cum a început povestea cu particularele alea academice. Unele mai Americane, altele mai Ecologice, mai Spiru, mai Titulescu sau mai Maiorescu. Nume de rezonanță, care parcă îți inspurau încredere și garanție prin mândra lor titulatură. Și, din toate astea, chiar la Bioterele vieții a reușit sistemul să dea cu tine o pasă atât de nasoală? Sau să dea gol de la centru, dar în poarta greșită? Ionuțe, păcat că nu ne-am prins mai din timp. Știam niște băieți și niște fete, căpitani, maiori, pe la aeriene, la rachetele Patriot, pe la terestre, la tancuri, pe la navale, sau cine știe pe unde, pe la scafandrii de luptă, (de trupele speciale nu mai zic) care, dacă își arătau CV-urile și mai ales ce știu să facă celor ce te-au numit, ți-o lua portofoliul razna și băgai singur la somn politic, fără croșeu, fără sparing!
De abia de aici începe buba să doară: ne plângem de ani de zile că politicul are deficit de credibilitate, că nu are lumea încredere în oamenii la costum și pac, ete, pui unul d-ăsta în fruntea unui mastodont ca Armata, care nu are doar proști sau corupți în ea (ce-i drept sunt unii la vârf, dar de ăia ne ocupăm altă dată). Nu, are mai mulți oameni dedicați, care știu carte, știu meserie, își mănâncă sănătatea în condiții de porc prin exerciții și poligoane, unii dintre ei mai și mor pe acolo, iar matale, Moștene, îți permiți să umbli cu golăneli ieftine, și mă ales să nu cunoști o conduită elementară de român când se intonează Imnul de Stat, nu mai vorbesc de conduita obligatorie a demnitarului care ești… Pardon, care-ai fost.
Cum bre să bei cafea la tribuna Parlamentului când se cântă Imnul Național? Golănia nu mai salvează România, ca altă dată. Păi nu aveam noi corupții noștri în armată, de care era cât pe ce să scăpăm? De ce Ionuțe, de ce? De ce ai pus batista pe țambal și ai intrat atât de rapid în gașca generalilor, când la preluarea mandatului toți prietenii tăi din USR nu mai conteneau cu laudele și cu excesul de încredere. „Săracu’ Moșteanu, ca și ceilalți miniștri de la noi, au găsit atâția scheleți prin dulapurile ministerelor că au nevoie de mult timp să le documenteze, apoi să facă ordine și curățenie. Și era cât pe ce să reușească, dar s-a împiedicat de ditamai sertarul său cu maculatură academică, și totul s-a isprăvit. Deces politic prematur prin înec la mal. Tipic ministerial sau parlamentar pentru România.
Când Țara arde, iar politicienii își piaptănă studiile prin CV-uri
… devine și mai evidentă inadecvarea și funcționalitatea catastrofică a unui sistem care permite un asemenea abuz, un viol instituțional în formă continuată (că, vorba aceea, mai știm și noi cazuri vechi pe care nu le-am uitat)! Iar cazul ăsta este unul special, mai special decât pensiile alea „speciale” ale militarilor: cam atâția bani dau pe noi toți – Parlamentul, Președintele și Guvernul, dacă în 2025, cu războiul la graniță și cu dronele rusești zburdând prin 4 județe, permit asemenea găinării, numiri din pix si excrocherii de cartier în fruntea instituției în care tot românașul își pune speranțele ca într-un singur coș, că pe al doilea nu-l are!
Încă un lucru periculos în cazul ăsta prea moștean, prea ca la țară, este ca dă apă la moară nostalgicilor, celor care visează încă un Milea sau un Olteanu, (generali comuniști, miniștrii ai apărării, pentru cei mai tineri), că vezi doamne, democrația nu e bună cu miniștrii ăștia civili, dintre care unii nici nu au făcut armata (din nou, același Moșteanu).
La final, iată și o mostră de adresare instituțională, așa cum se cuvine doar în cazul funcției de ministru, în care ați ajuns prin șmecherie, domnule Moșteanu: în circumstanțele actuale, spun ”slavă Domnului” că nu l-ați primit în audiență pe ăla care v-a semnalat în scris mai multe fapte de corupție și de abuz în funcție, care-i priveau pe Șeful Apărării, dar și pe alți generali și ofițeri colegi de promoție cu acesta, pe care nea Gheorghiță i-a promovat la portiță în funcții înalte rând pe rând, în principal exact pe acest criteriu.
Și zic bine ca nu l-ați primit, că i-ați fi rupt inima-n două dacă nu ați fi trimis ciurda aia de ofițeri și generali și ați fi venit chiar dumneavoastră la masa audiențelor, conform atribuțiilor. Că „normativele în vigoare” permit să delegați secretarii de stat să facă treaba murdară știți la fel de bine ca mine. O fi legal, dar nu-i deloc moral pentru unul care vine din partidul care trâmbițează că vrea să schimbe România și că „corupția ucide” (cacofonie deloc întâmplătoare) de-aia am și lăsat-o…
Rușine obrajilor doamnelor și domnilor de Comisia dumneavoastră de control, oameni care s-au căznit mai rău decât Camil Petrescu în „Patul lui Procust”, pentru 4-5 răspunsuri obosite, în care ce-i drept au reușit performanța să scrie, dar să nu spună absolut nimic! Or fi confundat numele cărții, or fi zis ca e „Patul lui Prostu’”, și au zis ca Prostu’ oricum nu merită mai mult…
Dar de-acum s-a isprăvit, cri-cri-cri gri, toamnă gri, vine iarna când o fi, la Paradă om veni, și apoi vom reveni când ni s-o mai năzări!
