– Domnule Ion Țiriac, când se termină această criză din Ucraina?
– Războiul, în secolul ăsta, nu-și are locul. Nu-și are locul pentru că, ferească Dumnezeu, să găsești pe cineva care să apese butonul (gesticulează, făcând referire la amenințarea nucleară). Nu Rusia, nu Statele Unite, nu Germania, nu Franța. Nu, ci un nebun, undeva. Asta nu ne trebuie nouă! Ferească Dumnezeu, în fiecare zi vedem un soldat rus mort, un soldat ucrainean mort. Orice mort e mult prea mult, dar uită-te ce se întâmplă din punct de vedere economic.
– Continuați.
– Uite cum aceste sancțiuni pe care le-am tot făcut se întorc la noi! Războiul ăsta ar trebui, într-un fel sau altul, să se termine mâine. Eu, dacă aș fi împăratul Europei, aș aduna toate națiunile, aș pune toți președinții la masă. „Vă rog frumos, ia veniți la masă. Haideți să stăm aici, cum o rezolvăm?” Altfel, ieșim afară din context. Eu sunt atât de bătrân încât am trăit al Doilea Război Mondial. Îmi aduc aminte de bombe … uite ce se întâmplă acum, ne e frică de centrala aia (n.r. – centrala de la Zaporojie) care e nepăzită bine. Să sperăm că se termină repede.
