România lucidă se varsă din nou în piețele publice pentru a cere socoteală lui Liviu Dragnea și bandei delicvente pe care, în decembrie 2016, România manipulată a adus-o la conducerea țării. Sute de mii de voci strigă din nou alfabetul disprețului public pentru urechile surde ale unei clase politice pline de repetenți ai normalității.
Sunt puțini, spun unii, față de milioanele de marionete cu drept de vot care au umplut Parlamentul cu aleși ce își lecturează propriile rechizitorii în ședințele de plen. Dar sunt prezenți, vocali și responsabili nu doar pentru prezentul propriu ci și pentru viitorul celor pierduți prin canapele, la o sămânță duminicală cu Dan Negru, Capatos și Daniela Crudu.
România respiră tricolor în fața unui Palat Victoria transformat de PSD într-o catedrală a rușinii naționale. În fața unei Românii răvășite și în ciuda statisticilor electorale, geniul cel mic și rău al Carpaților, Liviu Dragnea, e singur. Singurul exponent al mafiei transpartinice ce a îndrăznit să transforme Codul Penal în lege supremă de favorizare a infractorilor. Singura forță ce a reușit să imprime luptei împotriva valorilor civice fundamentale și a statului de drept caracterul unei singulare politici de guvernare asumată la nivel european. În spatele lui, gârbovite, ascunse–n penumbră, slugile umile ale intereselor dictate de mărețul conducător cu mustață-n mătreață așteptă cu tremur deznodământul.
Cu preșul umplut de flegma colectivă a unui neam trezit ce refuză tăcerea, obediența și complicitatea, Dragnea a ratat pariul ultim al unei retrageri asumate, umile, prin mijlocul manifestanților din Piața Victoriei, cu camarila arborând zeghea sus, la vedere, ca un stindard asumat, înfruntând lanul de ocară al unei generații ce își dorește să scoată șpaga și șmenul din fondul lexical principal al vocabularului.
PSD a rămas de azi fără calcule de oportunitate, iar Dragnea, pentru ieșirea-n decor, mai are la dispoziție un singur trotuar cu sens unic: scurgerea jilavă și mirositoare, pe sifon, către mizera fosă a istoriei.
(Articol publicat în Academia Cațavencu)
