Toată această dramoletă ieftină nu ar fi fost însă atât de vizibilă dacă nu am fi avut alegerile locale care bat la ușă.
Mânat de surescitarea care plutește în aer ca urmare a acestui subiect, prin urmare, edilul de la 3 a preferat să dospească aluatul scandalului până s-a făcut cât pâinea turcească, deși poate că și Nicușor Dan a avut grijă să-l stârnească trimițându-i poliția locală pe cap. Asta nu justifică însă faptul că Negoiță a țipat la agenții Poliției Locale a Municipiului București care au intervenit să oprească lucrările de lărgire a străzii.
Dându-și până și el seama că a exagerat, prin urmare, acesta a explicat apoi că “Nimeni nu are nevoie de scandal, nu-mi doresc așa ceva”, numai că era deja prea târziu. Răul fusese deja făcut și scandalul pornit. Cert este că Negoiță nu s-a lăsat până n-a chemat toată presa în conferință la Parchetul General patru zile mai târziu, unde bineînțeles că nu avea ce declarații să facă, presa nefiind necesară pentru a fi depusă o plângere penală, dar așa a înțeles el să se achite de subiect. Ba mai mult, ce să vezi, Robert Negoiță a fost întâmpinat și de protestatarii USR, care nu s-au lăsat până nu i-au urat de bine, cu tot cu vestitul Marian Ceaușescu, care urla mai tare decât toți.
În finalul scandalului, replica lui Nicușor Dan a fost de altfel chiar bună, punând cumva punct întregului episod, sigur, dincolo de cursul pe care îl va urma plângerea penală a lui Negoiță. “E un om foarte curajos, îl felicit, să se apropie de Parchet singur… foarte curajos”, i-a transmis edilul de la PMB lui Negoiță, o replică, să recunoaștem, amuzantă. Altfel, o circotecă de care bucureștenii nu aveau nicio nevoie, dar care, având în vedere, așa cum spuneam, surescitarea care plutește în prag de locale, era, se pare, inevitabilă.
