Referendumul din Republica Moldova a fost tranșat la limită, o victorie mai mult decât simbolică într-o țară postsovietică, până anii trecuți o jucărie în mâna Rusiei. În același timp, victoria la limită, într-un climat extrem de tensionat, cu acuzații reciproce, trage un semnal de alarmă privind viitorul parcursului european al acestei țări.
Publicațiile occidentale au semnalat că numărul mare al alegătorilor care se opun integrării europene și au votat „NU” nu este de bun augur, chiar dacă, la polul opus, Maia Sandu a câștigat detașat primul tur al prezidențialelor. Însă și aici există mai multe probleme. În primul rând, Maia Sandu este o locomotivă pentru partidul ei, iar PAS aduna mai puține voturi decât lidera sa. Asta înseamnă că riscul de a avea din 2025 un parlament majoritar pro-rus este de luat în calcule. Nu în ultimul rând, cei mai mulți analiști politici au prezis o victorie lejeră a Maiei Sandu încă din primul tur, ceea ce desigur nu s-a întâmplat. Partidele pro-occidentale, extrem de fragmentate, ar putea înțelege în ceasul al 12-lea mesajul electoratului și să se mobilizeze pentru turul 2 și pentru alegerile parlamentare din 2025.
Expertul în securitate Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH din Zurich şi la Institutul Universitar European din Florenţa, avertizează că nici măcar o victoria președintelui Maia Sandu, în turul 2, nu garantează că Republica Moldova va continua un progres ferm pe aceeași linie pro-occidentală.
„Să mai pună apă rece pe «wishful thinking»”
De altfel, Ghincea a fost unul dintre puținii analiști de politică externă care au îndemnat la prudență și înaintea alegerilor, într-un moment în care alți experți se pregăteau deja să desfacă șampania ținută la rece, anunțând o simplă formalitate.
„Cei care se așteptau la o victorie lejeră în referendum trebuie să mai pună apă rece pe «wishful thinking». Mulți dintre ei interactionează probabil doar cu moldovenii din bula PAS, nu și cu alți oameni. În Republica Moldova există mari probleme și nemulțumiri uriașe, e o situație economică foarte grea, iar oamenii nu pot face abstracție de aceste probleme”, spune Ghincea.
El sugerează că este nevoie de o analiză realistă la Chișinău, pentru a identifica exact aceste probleme. Până acum, atât Maia Sandu cât și apropiații ei au vorbit exclusiv despre frauda și propaganda pro-rușilor, dar au evitat să se refere la propriile erori și au trecut cu vederea faptul că după aproape trei decenii și jumătate de la obținerea independenței, Republica Moldova rămâne cea mai săracă țară europeană, iar problemele au rămas mereu aceleași, indiferent dacă la putere s-au succedat partide pro-europene sau pro-rusești.
E nevoie de o politică mai proactivă
Marius Ghincea consideră că faptul că cifrele, mai ales cele de la referendum, arată că „războiul” nu a fost câștigat și că tot ce e mai greu urmează anul viitor, la alegerile parlamentare, chiar dacă acum voturile pro UE au însumat o jumătate de procent mai mult decât cele ale pro-rușilor.
Există însă câteva soluții pentru ca această țară să nu fie cu totul absorbită din nou pe orbita Rusiei, așa cum s-a mai întâmplat, spune Ghincea. În acest moment, Republica Moldova este interconectată cu România și depinde în mare măsură de ajutoarelor de la București și Bruxelles. România, mai spune el, va trebui să investească mai mult în Republica Moldova și să aibă o politică mai proactivă.
În acest sens, România trebuie să continue realizarea unei interconectări energetice cu Republica Moldova, pentru a o ajuta să scape de vulnerabilitatea față de gazele rusești. De altfel, România a fost cel mai ferm susţinător al consolidării securităţii energetice a Republicii Moldova, prin contribuţia sa la eforturile de diversificare a surselor şi a rutelor de aprovizionare. Un bun exemplu este dat de operaţionalizarea Interconectorului Iaşi-Ungheni-Chişinău şi de conectarea sistemului electroenergetic al Republicii Moldova la reţeaua continentală, proiecte susținute puternic de România.
„Situația din prezent e mult mai complicată decât poate să pară. E adevărat însă și că România a avut în general o politică destul de consistentă față de Republica Moldova, iar ajutorul oferit acestei țări a crescut în ultimii ani. Tot în ultimii ani, pe lângă investițiile românești, am văzut și o intereconectare energetică fără de care Republica Moldova nu ar fi putut să scape de dependența față de gazele rusești. E nevoie însă și de mai multe investiții, dar și de o politică mai proactivă, pentru că pro-rușii strâng rândurile, iar Moscova se implică tot mai mult. Dar și PAS și celelalte partide pro-occidentale trebuie să schimbe ceva. Și trebuie schimbat și discursul lor ca să ajungă la oameni. Nu mai e timp, trebuie mai multă acțiune. În 2025 avem alegeri parlamentare, iar lupta va fi teribilă”, spune Ghincea.
Miza preluării portului Giurgiulești
O lovitură importantă și o mișcare consistentă va fi dacă România va reuși să cumpere portulul Giurgiulești, singurul port din Republica Moldova accesibil pentru navele maritime și care ar putea avea pe viitor o importanță enormă inclusiv în ce privește reconstrucția Ucrainei, dar și pentru a menține relațiile privilegiate cu Chișinăul.
Preluarea Portului Giurgiulești merge în aceeași direcție, de o creștere graduală, dar sistematică, a influenței economice, a prezenței economice a Bucureștiului în Republica Moldova. Și acest lucru nu trebuie subestimat, explică Marius Ghincea.
El merge mai departe și spune că portul Giurgiulești are o importanță strategică aparte și pentru Ucraina.
„Din perspectiva comercială, Giurgiuleștiul poate juca un rol important în arhitectura fluvială și maritime a Mării Negre, centrată pe portul din Galați. Deși aici trebuie făcută distincția între portul de stat și cel internațional liber scos la vânzare de BERD. Portul din Galați este unul din porturile noastre fluviale importante și acesta ar răma să fie extins, în continuare. Iar dacă statul român reușește să obțină, să achiziționeze portul Giurgiulești, ar putea ca această extindere să se facă pe ambele maluri ale Dunării și Prutului, în sensul în care statul român, prin compania care administrează portul de la Galați, trebuie să aibă un ecosistem fluvial acolo, prin care să crească atât capacitatea portului Galați-Giurgiulești, cât și capacitatea comercială a României de a importa și exporta bunuri pe cale fluvială și maritime”, mai spune Ghincea.
Important și pentru reconstrucția Ucrainei
Însă portul Giurgiulești reprezintă și un important punct strategic din punct de vedere geopolitic, nu doar comercial. Iar dacă România va reuși să achiziționeze acest port își va asigura un loc important în viitoarea acțiune comună a aliaților care va viza reconstrucția Ucrainei, după încheierea războiului.
„Din perspectivă geopolitică, pentru că este într-adevăr și are și un element geopolitic, vorbim, pe o parte de planuri legate de reconstrucția Ucrainei, unde România, în virtutea poziției geografice pe care o avem, va lucra un rol fundamental și unde România va trebui să dezvolte infrastructură de transport, pentru ca tot ce e necesar pentru reconstrucția Ucrainei să poată fi transportat. Iar aici avem o oportunitate pe care n-ar trebui să o lăsăm să se piardă în favoarea polonezilor sau slovacilor sau mai știu eu a cui. Deci, din punctul acesta de vedere, o preluare a portului Giurgiulești joacă un rol și în aceste planuri, în care România caută să joace un rol important pentru a reconstrucția Ucrainei. Vorbim de import și de export, de transportul și tranzitul de bunuri către și dinspre Ucraina și așa mai departe. Pe termen mai scurt, din perspectiva geopolitică, vorbim și de transferul și tranzitul de arme și alte echipamente necesare Ucrainei, care se face din câte cunosc eu și pe cale fluvială și maritimă. Iar din punctul ăsta de vedere, din nou, controlul unui port precum Giurgiuleștiul, în proximitatea Galațiului, chiar nu strică”, susține Ghincea.
Nu în ultimul rând, odată ce statul român ar ajunge proprietarul acestui port, va fi mai simplu pentru România să devină prin Giurgiulești, dar mai ales prin extinderea Portului Constanța în poziția unui lider de piață pentru zona sud-est-central europeană. E vorba de o importanță strategică deosebită, a cărei valoare va crește și mai mult după încheierea războiului din Ucraina.
În paralel, însă, o altă provocare care se profilează la orizont este rezolvarea problemei transnistrene. „Situația din Transnistria depinde de trei factori: cum evoluează razboiul, ce se întâmplă cu tranzitul de gaze prin Ucraina și cine va fi la putere în Chișinău”, punctează în doar câteva cuvinte expertul.
