Printre ele se numără şi Adina Vălean, comisarul pentru transporturi din actualul executiv european în funcţie.
Intitulat „Deputaţii europeni care contează cu adevărat”, articolul descrie în câteva cuvinte 12 deputaţi europeni „pe care trebuie să îi urmăriţi în noul mandat”.
Adina Vălean, prezentată drept „specialist în transporturi”, tocmai a câştigat un nou mandat de deputat european şi face parte din familia politică a Partidului Popular European (PPE).
Este de aşteptat să părăsească locul din colegiu pentru a prelua funcţia de europarlamentar – care nu va fi nouă pentru ea, având în vedere că face parte din Parlament de mai bine de 10 ani (ocupând funcţii relevante precum vicepreşedinte şi preşedinte al comisiilor ENVI – mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară – şi ITRE – industrie, cercetare şi energie).
Deşi România ar putea să o aleagă din nou pentru a o propune comisar, şansele unui al doilea mandat la Berlaymont pentru Vălean par reduse, scrie Politico.
În ultimii cinci ani, Vălean a trebuit să negocieze dosare delicate privind sectoarele rutier, feroviar, maritim şi aviatic. De asemenea, a trebuit să se ocupe de închiderea frontierelor în cadrul pieţei unice din cauza Covid şi a războiului din Ucraina, inclusiv de stabilirea unor benzi de solidaritate cu ţara invadată de Rusia. De ce să nu punem toată această bogată experienţă în slujba Parlamentului? conchide cu o întrebare retorică Politico.
Cine sunt ceilalți deputați care contează
Céline Imart din Franţa, tot de la PPE, este considerată „o perturbatoare a agriculturii”. Cultivatoare de cereale din Occitania, Franţa, ea este sindicalistă şi absolventă a Sciences Po din Paris. Imart, care se va alătura cel mai probabil Comisiei pentru agricultură (AGRI) din Parlamentul European, a participat la blocarea autostrăzii A68 în timpul protestelor fermierilor din Franţa la începutul acestui an, conform presei locale, şi are legături strânse cu sindicatele agricole franceze. Ea a susţinut recent o alianţă cu formaţiunea de extremă-dreapta RN din Franţa, sprijinindu-l pe liderul partidului său conservator, Eric Ciotti, care din această cauză a fost înlăturat din funcţie.
Imart consideră că planul Uniunii Europene de a face agricultura şi alimentaţia mai sustenabile – strategia “De la fermă la furculiţă” – este o “iluzie” a deputatului liberal francez şi fost preşedinte al Comisiei pentru mediu (ENVI), Pascal Canfin. Imart a mai declarat pentru publicaţia franceză Libération că fermierii sunt “exasperaţi de cerinţe” şi supăraţi pe “nebunia descreşterii”.
Johan Van Overtveldt este caracterizat drept „influencer bancar”. El este belgian şi face parte din grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR). Strict vorbind, Banca Centrală Europeană se bucură de independenţă faţă de politică în temeiul tratatului. Dar dacă există cineva care are şanse decente de a influenţa viitorul curs al politicii de la Frankfurt, nu trebuie să se uite mai departe de Van Overtveldt, un fost ministru de Finanţe şi jurnalist belgian ale cărui critici tăioase ale incursiunii BCE în “politica bancară verde” ar putea avea în curând o greutate suplimentară datorită ascensiunii grupului său politic, în general sceptic la schimbările climatice.
Membru deschis şi prolific al influentei Comisii ECON, Van Overtveldt se plânge de mult timp de orientarea ecologistă controversată a BCE sub conducerea lui Christine Lagarde.
Andreas Schwab, de la PPE Germania, este văzut ca „un susţinător al concurenţei”. Este un veteran al Parlamentului European şi este influent în materie de politici antitrust şi tehnologie. Schwab a jucat un rol important în elaborarea legii emblematice a blocului privind pieţele digitale. El este, de asemenea, singurul membru al Parlamentului European care a ţinut prima pagină a ziarelor internaţionale cu apelul său din 2014 pentru Comisia Europeană de a lua în considerare dezmembrarea Google.
