Fantoșă perenă a democrației mioritice, Emil Boc revine în atenția opiniei publice cu o Hotărâre de Consiliu antiromânească, plămădită în laboratoarele obscure ale celor care, în urmă cu doi ani, au pornit infernalul război al stelei în șase colțuri împotriva unor repere ale culturii naționale și simboluri ale luptei anticomuniste din România. Astăzi, începând cu ora 14, consilierii locali vor dezbate și vor aproba după toate prognosticurile scandaloasa propunere a Ministerului de Interne, aceea de schimbare a numelui străzii Radu Gyr din Cluj – Napoca cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno. Modificarea este însă un efect al sesizării Ministerului Afacerilor Interne de către Institutul Național pentru Studirea Holocaustului din România Elie Wiesel, potrivit căruia nu s-ar respecta legea privind interzicerea simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Culmea, Szervatiusz Jeno, de origine maghiară, a fost decorat regimul comunist, fiindu-i atribuit titlul de „Artist emerit”, dar și Premiul de stat.
Radu Gyr, încă o dată condamnat la moarte de comuniști
Emil Boc și aleșii clujeni pun de astăzi umărul la asasinarea memoriei și conștiinței naționale. Poetul Radu Gyr este recunoscut incontestabil ca “poet al pătimirii“ în închisorile comuniste, opera sa având o valoare artistică incontestabilă confirmată şi prin faptul că poetul a fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. După cum este afirmat de istorici și susținut și de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România și semnatarii Petiției ”Solidaritate cu Radu Gyr”, cea mai importantă contribuţie a operei lui Radu Gyr este, poate, suportul moral constituit de poeziile sale pentru mii şi mii de deţinuţi politici. Mulţi dintre ei au mărturisit, în volumele de memorialistică publicate, că, în lungii ani de suferinţă şi deznădejde, creaţiile zămislite de Radu Gyr în infernul concentraţionar, transmise din om în om prin viu grau sau prin alfabetul Morse, au constituit hrana sufletească şi sprijinul care i-a ajutat, alături de rugăciune, să supravieţuiască.
Solicitarea Institutului Național pentru Studirea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” devine cu atât mai surprinzătoare, cu cât este de notorietate faptul că poetul Radu Gyr, în calitatea sa de Director General al Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, a dispus înfiinţarea în Bucureşti, în septembrie 1940, a Teatrului Evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcționat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial.
Pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului, Radu Gyr a fost arestat și condamnat la moarte de către comuniștii slujiți la acea vreme de către stalinistului evreu Radu Florian, tatăl celui ce conduce în prezent Institutul Național pentru Studirea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” – Alexandru Florian.
Alexandru Florian – în numele tatălui
Operațiunea pusă la cale la Cluj, de către odrasla comunistului evreu Florian, cu complicitatea activă a autorităților române, vorbim aici de Ministerul de Interne, Primăria și Consiliul Local Cluj – Napoca, este doar unul dintre episoadele în care funcționarul șef al Institutului ”Elie Wiesel” va face ordine cu pistolul prin cultura română, încercând pângărirea simbolurilor naționale și executarea la zid a memoriei celor care au fost condamnați ideologic, de tovarășii staliniști ai tatălui său, pe post de criminali de război. Radu Gyr nu este singurul luat în colimator de către Institutul „Elie Wiesel”. Conform sesizării Ministerului de Interne, Instituția condusă de Radu Florian, a trimis MAI o listă cu alte străzi sau monumente ce poartă numele unor persoane „vinovate de săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, conform OUG 31/2002: este vorba despre strada Mircea Vulcănescu din Sectorul 1 al Capitalei, strada Gheorghe Jienescu, din comuna Rast, județul Dolj, strada Horia Vintilă, din Mangalia.
De asemenea, se are în vedere denumirea Liceului tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București, a Grupului Școlar Economic Administrativ „Mircea Vulcănescu” din București, a Școlii Gimnaziale „Mircea Vulcănescu” din comuna Bârsana, Maramureș, a Grupului Școlar „Vintilă Horia” din Segarcea, județul Dolj, a Școlii „Wass Albert ” din satul Vița, comuna Nușeni, județul Bistrița Năsăud, a Școlii „Gheorghe Jienescu” din comuna Rast, județul Dolj și Liceul tehnologic „I.C. Petrescu” din comuna Stâlpeni, județul Argeș.
Nu în ultimul rând mai este vizat bustul lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2, București, bustul Mitropolitului Visarion Puiu de la Mănăstirea Putna, dar și busturile lui Wass Albert din Odorheiu Secuiesc, satul Lunca Mureșului, județul Mureș, și din curtea bisericii romano-catolice din Reghin județul Mureș.
Si cate nume de comunisti si statui mai exista in tara? Au facut lista lor tovarasii de la institutul de ateism perseverent?
Și au înaintat-o celorlalți tovarăși…
[…] […]
[…] […]