Soldații din brigada „Black Jack” au înfășurat și împachetat în mod ritualic steagul unității lor la Fort Hood, Texas, la începutul lunii mai, în timp ce cei 4.000 de soldați ai unității de tancuri se pregăteau să fie detașați în Polonia. Misiunea lor era de a contribui la apărarea NATO împotriva amenințării ruse. „Când o echipă de luptă a unei brigăzi blindate se deplasează în față, aceasta transmite un semnal clar și fără echivoc”, a declarat generalul Thomas Feltey, comandantul diviziei, în cadrul ceremoniei.
La mai puțin de două săptămâni, America a transmis semnalul opus: desfășurarea a fost anulată. Era a doua oară în această lună când Donald Trump anunța reduceri ale prezenței militare americane în Europa. Anterior, el declarase că va retrage 5.000 de soldați din Germania și alți soldați din alte părți, reflectând furia sa față de lipsa de sprijin european pentru războiul său din Iran.
De la începutul celui de-al doilea mandat, Donald Trump a pus sub semnul întrebării angajamentul său față de NATO și de clauza de apărare reciprocă prevăzută la Articolul 5. Acest lucru a determinat o creștere a cheltuielilor europene pentru apărare, așteptată de multă vreme. Cu toate acestea, în ultimele luni, el a mers și mai departe, anunțând reduceri neașteptate ale efectivelor militare și anulând desfășurarea în Germania a unei unități de rachete de croazieră care urma să acopere o lacună importantă în apărarea Europei.
Reducerea rapidă a efectivelor a răsturnat presupunerea europenilor că vor avea timp să-și consolideze propriile forțe și să înlocuiască „facilitatorii” americani esențiali, precum resursele de informații și supraveghere. Cheltuielile uriașe ale Americii cu rachete în Iran întârzie livrările către aliații europeni și Ucraina, pe măsură ce își reface propriile stocuri.
„Ne-am dat seama că avem nevoie de un plan B”
Unii membri ai NATO, șocați de amenințarea lansată de domnul Trump în ianuarie de a prelua Groenlanda de la Danemarca, se tem nu doar că Statele Unite ar putea rămâne în afara unui război cu Rusia, ci și că ar putea să zădărnicească în mod activ reacțiile celorlalți membri. Această posibilitate este considerată improbabilă. Însă interviurile cu ofițeri de rang înalt și oficiali din domeniul apărării din mai multe țări membre NATO dezvăluie pentru prima dată cât de serios iau aceștia în considerare acest risc. Unele forțe armate europene elaborează planuri secrete pentru a lupta nu doar fără ajutorul Americii, ci și fără o mare parte din infrastructura de comandă și control a NATO. „Criza din Groenlanda a fost un semnal de alarmă”, spune un oficial suedez din domeniul apărării. „Ne-am dat seama că avem nevoie de un plan B”, scrie The Economist.
Niciunul dintre oficialii intervievați nu a dorit să facă declarații oficiale, din teama că acest lucru ar putea grăbi retragerea Statelor Unite. Mark Rutte, secretarul general al NATO, „a interzis pur și simplu să se discute despre acest subiect, deoarece consideră că ar putea turna gaz pe foc”, afirmă o sursă din interior. Când Matti Pesu, de la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale (FIIA), a fost coautorul unui document publicat anul trecut în care pleda pentru un Plan B, oficialii finlandezi au negat că s-ar lua în considerare o astfel de opțiune. Însă urgența amenințării a determinat mai multe țări să înceapă să se gândească la modul în care și sub comanda cui ar lupta Europa dacă NATO ar „funcționa defectuos”, după cum a spus un oficial. „Ce lanț de comandă poți folosi dacă America blochează NATO?”, întreabă un alt oficial din domeniul apărării.
Ideea centrală este că NATO nu este doar o alianță de state care cooperează ocazional, ci o structură militară integrată, coordonată de un singur comandament. Autorul compară alianța cu o orchestră simfonică dirijată de un singur conductor: comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), care este întotdeauna un general american. Acesta coordonează o rețea de cartiere generale permanente, conectate prin sisteme securizate de comunicații și pregătite să reacționeze imediat în caz de război.
Statele Unite sunt „liantul” care ține NATO unită
Potrivit experților citați, America este „liantul” care ține NATO unită. Fără SUA, există riscul fragmentării sistemului de descurajare militară construit în Europa după al Doilea Război Mondial. De aceea, un eventual „Plan B” european nu înseamnă doar mai multe arme sau bugete militare mai mari, ci și construirea unui sistem de comandă comun sub care armatele europene să poată lupta coordonat.
În scenariul unei retrageri parțiale americane, nucleul unei apărări europene ar putea fi format din statele baltice, țările nordice și Polonia – state care au aceeași percepție asupra amenințării ruse și interese strategice comune. La acestea s-ar adăuga probabil Marea Britanie, Franța și Germania, care au deja trupe desfășurate în regiunea baltică și ar fi implicate aproape automat într-un conflict cu Rusia.
Articolul vorbește apoi despre o posibilă alternativă la actuala structură NATO: Joint Expeditionary Force (JEF), o coaliție militară condusă de Marea Britanie și formată în principal din state nordice și baltice. JEF are propriul cartier general, propriile structuri de planificare, logistică și comunicații și poate reacționa rapid fără consensul tuturor statelor NATO – un avantaj important, deoarece activarea Articolului 5 necesită unanimitate.
Forța a fost creată inițial în 2014 pentru intervenții rapide în situații sub pragul unui război total, dar a devenit mai importantă după aderarea Suediei și Finlandei. JEF a fost deja folosit pentru exerciții și patrule navale și este considerat cea mai avansată alternativă europeană la structura clasică NATO.
