Din martie, odată cu semnalele din presă, au urmat și explicațiile oficiale și controalele GJM, DSP, ANMAP etc. S-a ”verificat”, s-a ”monitorizat”, s-a ”amendat”. Orașul a fost ținut într-un echilibru fragil între suspiciune și liniștire. Adevărul complet, însă, nu a venit din comunicate. Pentru că o parte dintre date erau ascunse în în documentele interne ale Poliției. Care Poliție, ce să vezi?, ancheta cu o precizie rece, ceea ce se întâmpla dincolo de garduri, dar ținea la sertar.
O investigație făcută pe tăcute
Poate cel mai neliniștitor lucru nu este ce s-a găsit la Slobozia, ci cum s-a gestionat informația.
Poliția a fost acolo. A verificat. A măsurat. A estimat. A consemnat. A adunat date despre cantități, despre fluxuri, despre neconformități. Și apoi… liniște. Nu a existat o comunicare publică. Nu a existat o alarmă instituțională vizibilă. Totul pare să fi fost ținut într-un circuit intern, aproape ermetic, ca și cum această investigație ar fi fost desfășurată în așteptare. În așteptarea unui semnal, a unei aprobări cu trese, a unei decizii superioare, de undeva de ”sus”. Și-n felul acesta, legenda beneficiarului real al activității Clean Cyclo, misterios și purtător de epoleți, a primit ”liber” la procesare.
În tot acest timp, realitatea din teren nu a așteptat. Deșeurile au continuat să vină. Să se acumuleze. Să fermenteze. Să otrăvească. Iar Slobozia a continuat să respire.
1145 de tone: momentul în care cifrele devin acuzație
Nud, documentele întocmite de polițiștii de la Economic ai IPJ Ialomița arată, în mod direct, fără interpretări, că la punctul de lucru al Clean Cyclo din Slobozia au fost gestionate cantități de deșeuri mult peste limitele autorizate, existând în perioada octombrie 2025 – martie 2026 un total de 1145 de tone colectate, în condițiile în care capacitatea maximă de stocare permisă era de 50 de tone de deșeuri periculoase. La momentul controlului în urma căruia s-a făcut notarea finală a datelor, în teren se aflau încă aproximativ 200–220 de tone depozitate pe platforme, ceea ce indica o acumulare masivă și constantă. Documentele consemnează neconcordanțe între cantitățile declarate ca fiind tratate și situația reală din teren, evidențele scriptice nefiind corelate cu ceea ce polițiștii au constatat efectiv.
În același timp, polițiștii arată că au luat contact contondent cu modul de gestionare a deșeurilor de către Clean Cyclo: au fost identificate containere IBC cu conținut necunoscut sau neetichetat, reziduuri depozitate direct pe platforme betonate, scurgeri și infiltrații de substanțe, precum și transferuri de lichide între bazine și suprafețe de lucru fără un control tehnologic clar. Instalația prezenta deficiențe esențiale, cel mai important fiind faptul că bazinul de omogenizare funcționa fără sistem de aerare, deși acesta este prevăzut în autorizația de mediu, ceea ce favorizează fermentarea și degajarea de gaze.
Totodată, sunt identificate coduri de deșeuri periculoase din industria chimică, confirmând natura riscantă a materialelor gestionate. Deșeurile proveneau dintr-un circuit mai larg de firme, între care CALYPSO MONO SRL, INDECO GRUP SRL, CLEAN OTTER SRL și KRIPAL AZUR SRL, iar fluxul tehnologic includea transferul acestora către stația de epurare operată de URBAN SA.
În ansamblu, cercetările polițiștilor evidențiază o situație în care capacitățile autorizate au fost depășite masiv, instalațiile nu funcționau conform, evidențele nu corespundeau realității, iar deșeurile periculoase erau gestionate în condiții improprii, în cadrul unui circuit operațional care lega direct Clean Cyclo de stația de epurare Urban SA.
Și totuși…
Din martie despre februarie sau luna în care totul s-a blocat
Există un moment-cheie în această poveste. În luna martie, polițiștii de la Economic creditează ideea că, în luna februarie 2026, la Clean Cyclo nu s-ar fi tratat nimic. Nicio cantitate. Nicio intervenție. Și totuși, Slobozia a puțit groaznic, oamenii au suferit și s-au repezit pe rețelele de socializare dând vina pe alți operatori economici. În vremea asta, la Clean Cyclo fluxul de deșeuri nu s-a oprit. Otrăvurile au continuat să ajungă, să fie depozitate, să se acumuleze. Este momentul în care instalația nu mai este doar depășită. Devine vulnerabilă. Iar ceea ce se întâmplă în interior începe să iasă în exterior.
Așa se face că, la momentul la care Când Garda de Mediu intervine, ea nu face decât să confirme ceea ce Poliția deja consemnase la sertar: nereguli, depășiri, disfuncționalități grave. Vin amenzile. Vin măsurile. Vin termenele de la Gardă, Dar toate acestea abia după ce mecanismul a funcționat suficient de mult încât să devină vizibil pentru toată lumea.
În paralel, stația de epurare a Urban SA intră și ea în vizor, completând tabloul unui circuit care nu mai poate fi ignorat.
Amenda care nu se leagă de realitate
În mijlocul acestor constatări apare un episod pe care l-am mai relatat și care ridică, inevitabil, semne de întrebare. Exact în perioada în care polițiștii de la economic documentau această situație, intervine și Serviciul Arme și Substanțe Periculoase. Rezultatul: o amendă contravențională. Atât. Pentru același context în care vorbim despre: peste o mie de tone de deșeuri, substanțe periculoase, instalații neconforme, lipsă documente de proveniență, lipsă etichetare sau etichetare neconformă, risc real pentru mediu.
Discrepanța este prea mare pentru a fi ignorată. Este ca și cum aceeași realitate ar fi fost privită, simultan, în două chei complet diferite.
Și aici apare ruptura cea mai greu de explicat. Pe de o parte, poliția adună date, cuantifică, descrie, documentează, la secret, 1145 de tone de deșeuri. Pe de altă parte, autoritățile de mediu investighează problema și anunță sancțiuni și măsuri pentru 300 de tone găsite la fața locului. În mod evident, nici reprezentanții instituțiilor și nici informațiile lor par să nu se fi întâlnit în timp s-au întâlnit la timp. Ceea ce poliția găsește pare să nu fi ajuns, în acel moment, în circuitul autorităților de mediu. Iar ceea ce mediul investiga pare să nu fi avut acces la întreaga dimensiune a fenomenului.
Două anchete. Două ritmuri. Două realități.
Trei întrebări care rămâne în aer, la fel ca putoarea Clean Cyclo
1145 de tone nu apar peste noapte. Se adună, zi după zi, transport după transport. Cine a văzut? Cine a știut? Cine a ales să nu spună? Sunt întrebări la care sertarele IPJ Ialomița are trebui să răspundă.
Nouă, dincolo de cifre și documente, nu ne rămâne decât o concluzie simplă și incomodă.
Slobozia nu a fost luată prin surprindere de poluare. A fost ținută departe de adevăr.
