Până în 2050, în Europa vor ajunge 150 de milioane de imigranți. Strategia de mutări de populații am aflat-o, în urmă cu peste douăzeci de ani, când mi se promise un post călduț la Comisia Europeană. Motivul ar fi îmbătrânirea și sedentarismul populației din țările europene, fiind nevoie de forță de muncă, în viitor.
România se conformează noului Pact. Admite imigranți. Așa se explică datele recente privind creșterea demografică. Circa 201.000 de români au emigrat anul trecut şi 286.500 de străini s-au mutat în România.
Noul Pact privind migrația și azilul urmărește reducerea numărului de solicitanți de azi, grăbirea procesării cererilor de azi și relocarea unora dintre solicitanți în țările vecine ale Uniunii Europene. Mai multe state mediteraniene refuză însă să-i primească, împotriva ajutorului promis de către Comisia Europeană.
Ursula von der Leyen susține că reforma este un „proces just și echitabil.” Doar că fostele state membre ale Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia), la care se alătură și Austria, se opun constant primirii de imigranți, din cauza costurilor mari.
„Primul venit, primul servit”
Noul pact revizuieşte principiul care stabilea că prima ţară din UE, în care ajunge un migrant extracomunitar, este responsabilă cu soluţionarea cererii sale de azil. Or, revizuirea a fost cerută exact de ţările aflate în prima linie a sosirii migranţilor, precum Grecia sau Italia. Conform noii propuneri a C.E, ţara care va examina cererea de azil va fi aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat.
În celelalte cazuri, prima ţară de sosire va rămâne în continuare responsabilă cu soluţionarea acestei cereri. Numai că, de astă dată, ea poate cere Comisiei Europene, în cazul unei presiuni migratorii, activarea unui mecanism de solidaritate obligatorie.
Problema imigranților ilegali reprezintă cuiul lui Pepelea în procesul Integrării totale a României în Schengen. Austria, țară care se bucură de prezența a câteva sute de mii de românce la menaj și îngrijirea bătrânilor, nu dorește forță de muncă necalificată din Orient. Din cauza așa-zisei nevoi de securitate, guvernul lui Karl Nehammer face figuri, când e vorba de România, țară care și-a dat majoritatea resurselor companiilor cu sediul în Viena.
De ce în România tema imigrației nu e subiect? Din același motiv cu subiectul privind ajutoarele cu nemiluita acordate Ucrainei. Sistemul care controlează media nu dorește să tulbure liniștea hegemonilor.
Pentru ca un subiect să fie pe agenda publică, trebuie ca un actor sau un lider marcant să o prezinte cu bune și cu rele.
Fiindcă statul paralel, controlat de cozile de topor ale mai multor servicii de informații străine (cineva din sistem îmi spunea că SUA aproape că nu mai are influență în SRI), face agenda, ce e permis lui Jupiter, nu e permis boilor, Expresia provenind din latinescul: „Quod licet Jovi non licet bovi.”
Românii nu participă la marile zbateri europene, fiindcă nu există nici tribună de expresie, nici voci. Batista pare pusă pe țambal.
Potrivit promotorilor noilor orientări ideologice – corecte politic, zice avocatul Florentin Țuca, “libera expresie și libera natură sunt cele mai mari pericole existențiale la adresa umanității, în discuție fiind doar ordinea lor din vârful clasamentului.”
Big Brother își așterne plenar aripile negre peste statele comunitare, fără ca cineva să se opună sau să-și scuipe în sân: „Piei, drace!”
