Carolina Drüten, autoarea articolului apărut în paginile cotidianului german, a vizitat de curând Baza Aeriană 86 de la Borcea, unde a asistat la un exerciţiu aerian, de interceptare a unui potenţial avion inamic care a pătruns în spaţiul aerian al NATO.
În aceeaşi bază se află şi un centru de antrenament pentru pilotarea avioanelor de luptă F-16, unde sunt aşteptaţi curând piloţi ucraineni în vederea familiarizării cu avionul de producţie americană.
De la începutul războiului din Ucraina, NATO şi-a întărit considerabil flancul sud-estic. România şi Bulgaria nu au a face doar cu aviaţia Moscovei, ci şi cu marina sa de război. În Marea Neagră, de mare importanţă strategică, raportul de forţe se modifică, dar altfel decât anticipase Vladimir Putin, scrie autoarea articolului.
De la sfârşitul anului trecut, misiunea Enhanced Air Policing South, înfiinţată după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014, în scopul protejării spaţiului aerian al NATO, este sprijinită şi de aviaţia turcă. Unul din piloţii F-16 care au participat la exerciţiul de interceptare, la care jurnalista a asistat, provine din Turcia, având gradul de maior. Este staţionat de 10 zile în România. În acel interval de timp s-a dat de două ori alarma şi avioanele s-au ridicat de la sol.
Pe lângă cele două avioane F-16 este garat şi un avion tip Rafale, al aviaţiei militare franceze. Trei aparate de acest tip se află la Borcea pentru cinci zile, pentru exerciţii comune, deşi în prezent nu fac parte din misiunea NATO de supraveghere a spaţiului aerian.
Un pilot francez a explicat că natura misiunii depinde de locul în care se desfăşoară. “Dacă este vorba de spaţiul aerian internaţional, oricine are dreptul să zboare acolo, inclusiv un avion din Rusia sau aparţinând altei naţionalităţi. Noi executăm controale profesionale pentru a ne asigura că frontierele ţărilor noastre sunt apărate.
În cazul pătrunderii în spaţiul aerian, luăm contact prin radio, aşteptăm ordinele şi apărăm graniţa”, a declarat ofiţerul care s-a prezentat cu pseudonimul “Max”.
Reaşezarea raportului de forţe
Interacţiunile cu avioanele ruseşti au loc cu precădere în spaţiul aerian internaţional. Se întâmplă rar ca avioanele de luptă ale Moscovei să pătrundă în spaţiul aerian al NATO.
În decembrie au fost alarmate avioane de luptă româneşti şi germane, fiindcă o dronă rusească a pătruns în spaţiul aerian al României, prăbuşindu-se în apropierea localităţii Grindu. NATO nu a văzut însă în acest incident un atac intenţionat. Din când în când fragmente de aparat de zbor cad pe teritoriul românesc. Dintre toate ţările NATO, România are cea mai lungă frontieră cu Ucraina.
La flancul ei estic, alianţa s-a concentrat multă vreme asupra Poloniei şi ţărilor baltice, unde sunt staţionate deja din 2017 formaţiuni de luptă multinaţionale, denumite battlegroups.
Dar de la debutul invaziei ruse în Ucraina flancul sud-estic a intrat în prim-planul geopoliticii occidentale, iar raportul de forţe a suferit modificări.
Şi în România şi Bulgaria au fost formate grupuri de luptă, la fel şi în Ungaria şi Slovacia. Aflat sub comandă franceză, grupul de luptă din România va căpăta în primăvara anului 2025 dimensiunea unei brigade, dar asta doar temporar şi în scopul unor manevre militare, mai scrie Die Welt.
NATO observă foarte atent situaţia de la Marea Neagră, mai ales în ţările riverane România, Bulgaria şi Turcia. O destabilizare a zonei ar avea urmări directe asupra securităţii spaţiului euroatlantic şi a securităţii alimentare la nivel global. Dacă ar fi după dorinţa lui Putin, Rusia ar trebui să fie puterea dominantă în zonă. Dar influenţa Rusiei se erodează.
Exportul cerealelor din Ucraina, pe care Rusia a vrut să-l împiedice, reuşeşte între timp cu ajutorul unui coridor de transport existent de-a lungul coastelor României, Bulgariei şi Turciei. Cele trei ţări au hotărât de asemenea în decembrie să-şi cureţe în comun apele teritoriale de mine.
În octombrie, SUA şi-au prezentat strategia pentru Marea Neagră, care prevede între altele un angajament american mai puternic şi o prezenţă NATO mai manifestă în regiune. Rămâne de văzut dacă va fi transpusă în practică, deoarece comandantul marinei turce, Ercüment Tatlioglu, a declarat: “Noi nu vrem nici SUA şi nici NATO în Marea Neagră”.
Cotidianul german mai aminteşte că Tratatul de la Montreux limitează accesul navelor militare în Marea Neagră. Numai cele trei state riverane membre ale NATO au dreptul să-şi întărească marina de război, dintre care Turcia dispune de cele mai puternice resurse militare.
Poziţia Turciei ca putere dominantă la Marea Neagră se întăreşte cu cât tendinţa actuală continuă. Dar nu este clar dacă Washington şi Bruxelles pot vedea în asta un avantaj strategic, fiindcă Turcia este un partener dificil, se mai arată în articol.
