Probabil că numitul DIICOT se simte lăsat fără obiectul muncii din cauza concurenţei neloiale a DNA şi încearcă să recupereze cumva terenul pierdut. Pe surse (confidenţiale), suntem în măsură să vă anunţăm că se pregăteşte şi anchetarea altor împrejurări esenţiale ale Istoriei noastre, rămase fără clarificările necesare. Dar entru astăzi, rămânem la războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja.
Dăinuie de atâta vreme câteva controverse legate de vârful mişcării respective, cunoscut în manualele naţionale drept Gheorghe Doja, dar recunoscut în manualele antiromâneşti ale altora, ba chiar și pe unele bancnote ale lor, ca Makfalvai Dózsa György, Georg Dózsa von Makfalva, Georgius Dosa Siculus de Makfalva sau Juraj Dóža. DIICOT are acum argumente irefutabile ce dovedesc că Doja a fost român get-beget (sau dacoget-beget) şi nu secui, cum se afirmă în sursele aşa-zis consacrate.
Agenţii maghiari au tot încercat şi, din păcate, au reuşit să acrediteze ideea că Doja a fost un fel de László Bölöni, cel care a activat sub acoperire pentru Naţionala României cu numele de Ladislau Boloni; ajungând ca, astfel travestit, să înscrie în poarta latinului Zoff golul (de aur dacic) datorită căruia, conform presei vremii, “Dacii i-au învins pe romani!”, cu 1-0. Procurorii DIICOT, fără să aibă pe cineva cu numele Kövesi în fruntea lor, vor clarifica definitiv că Doja a fost român adevărat, pe baza următorului probatoriu, descris mai jos.
Doja cel născut în Chizd
Gheorghe Doja s-a născut la Dalnic, Scaunul Chizd, iar “Chizd” este un termen lingvistic de cea mai pură extracţie mioritică, provenit din vremurile când circula şi o variantă masculină pentru matricea feminină reprezentativă. Există vechi cronici româneşti (scrise în chirilică şi ascunse la Budapesta), dovedind că numele Scaunului provine chiar de la un strămoş al lui Doja, Vasile Chizdea. Acesta a fost un simplu ţăran ajuns, prin muncă şi perseverenţă, administrator al grofului local. Admonestat de stăpân pentru recolta viticolă slabă strânsă într-un an, prin folosirea unor lucrători valahi care mai mult şterpeleau decât strângeau, în Chizdea s-a deşteptat spiritul naţional şi i-a strigat vitejeşte asupritorului bozgor: “Da mai du-te-n chizda mă-tii şi pune mâna la muncă, nu mai aştepta să-ţi facă alţii treaba!”
Bravura lui Chizdea nu a rămas nerăsplătită pe măsură, el fiind legat cu lanţuri de un scaun, afumat cu ardei şi gâdilat la tălpi până când a reuşit să pronunţe corect înjurătura pe ungureşte, adică “Menj haza az anyad picsajaba!” (plus variante). Ca urmare a curajului său, a fost degradat din funcţie şi legat de glie, lucrând apoi fără soldă trei ani spre folosul moşiei, în râsetele şi miştourile celorlalţi slujbaşi valahi. Nemaipomenita sa faptă a fost imortalizată în eposul popular prin botezarea locului “Scaunul Chizd”, termen adoptat apoi şi în titulatura administrativă – o recunoaştere oficială a eroismului ce se manifestă atunci când explodează mămăliga.
Despre celelalte evenimente istorice care vor fi anchetate de DIICOT – în numerele următoare, deoarece pe valahi (mai ales când sunt şi feisbucişti) îi plictiseşte repede tot ce-i scris prea lung. Urmăriţi întreg serialul ca pe Süleyman, că nici nu ştiţi ce nu pierdeţi!
