Cele două aplicații – una de realitate virtuală (VR) și alta de realitate augmentată (AR) – vor funcționa în incinta Senatului României. Aplicația AR va utiliza telefoanele mobile ale vizitatorilor pentru redarea unui fragment din fostul cartier Uranus pe suprafața actualei grădini a Senatului, iar aplicația VR va fi utilizată prin intermediul dispozitivelor VR din spațiul amenajat cu acest scop.
Prețul acestei ”jucării” care va recrea arhitectura clădirilor, sunetul și atmosfera vizuală a zonei, a fost estimat la peste jumătate de milion de lei, fără TVA. Dincolo de arhitectura zonei, însă, cu siguranță inteligența artificială nu va putea recrea și destinele oamenilor care au fost strămutați de acolo cu forța, sau dramele bucureștenilor care și-au văzut agoniseala pusă la pământ pentru ca imaginația bolnavă a lui Ceașcă să nască, pe locul unui cartier istoric, un monstru nord-coreean.
Casa Poporului, odată a doua cea mai mare clădire din lume
Cunoscută cândva drept a doua cea mai mare clădire după Pentagon, Casa Poporului, ba chiar și Pentagonul, au pierdut aceste titluri în fața așa-numitei Burse de diamante, o clădire de birouri gigantescă din Surat, India, cu spații însumând 650.000 de metri pătrați construite pe mai mult de 14 hectare de teren, a cărei construcție va costa, la final, aproape 400 de milioane de dolari. În clădire se estimează că vor lucra 65.000 de profesionişti din domeniu. Așadar, deși mult timp a fost greu de crezut că cineva îi va putea depăși atât pe Ceaușescu cât și pe americani, iată că s-a întâmplat. Și nu oriunde, ci în orașul unde sunt tăiate aproximativ 90% din toate diamantele planetei.
Demolarea cartierului Uranus
Demolările au făcut parte din planul de sistematizare a Bucureștiului, care a început la sfârșitul anilor ’70, după cutremurul din 1977. Astfel, au fost șterse de pe fața pământului multe clădiri cu valoare istorică, printre care 22 de biserici și Spitalul Brâncovenesc, proaspăt renovat, ctitorit în anul 1835 din averea Saftei Elisabeta Brâncoveanu, soţia marelui ban Grigore Brâncoveanu.
Gheorghe Leahu, arhitect din epocă, a povestit în volumul Distrugerea Mânăstirii Văcăreşti: “O frenezie a prezentării de machete, de proiecte, de trasări de axe cu jaloane şi baloane, demolări precipitate, distrugeri şi translări de biserici şi mănăstiri, prefigurau vastul teritoriu urban ce urma să fie distrus şi pe care începea să se contureze noul centru politico-administrativ având ca reper principal monstruoasa Casă a Poporului”.
Despre demolările masive apar și mărturii ale lui Aurelian Trişcu, un alt arhitect: “Se demola, se demola în neştire. Atunci când venea pe teren, Ceauşescu, cu sau fără soţie, cu toţi subalternii lui, vedea ce s-a demolat şi evident că la marginea demolărilor el vedea casele care rămăseseră în picioare, uneori vedea spatele caselor, sau anexele lor. ‘Dar cu astea ce este?’, întreba el. (…) ‘Daţi-le jos!’”
