Potrivit lui Daniel Balaş, parastasele și alte astfel de tradiții sunt pur și simplu expresii ale mândriei și nu aduc nicio ajutorare celui decedat.
El îi îndeamnă pe creștini să aibă grijă de persoanele dragi atât timp cât acestea sunt în viață, să le ofere daruri și să le ofere mici bucurii, pentru a le aduce satisfacție pe durata vieții lor în această lume.
Ce se face pentru sufletul celui răposat nu-i aduce niciun folos acestuia, fiind strict în scopul de a obține laude, potrivit declarațiilor fostului preot într-un clip postat pe contul personal de Facebook.
Într-un nou clip postat pe rețelele sociale, fostul preot relatează o întâmplare de pe vremea când era paroh în localitatea constănțeană Ivrinezu Mic.
Acesta a fost chemat la un parastas în care rudele celui decedat investiseră o mică avere.
“Am ajuns la cimitir, am crezut că e nuntă: cearșaf alb pe mormânt, lumânări d-alea groase de ceară curată, podoabe, crucea împodobită cu zorzoane, zorzoanele, lume multă pe la mormânt.
Mi-am făcut acolo slujba parastasului, circ, vin spumant, am dat cu vinul ăla pe mormânt, îmi lăsase gura apă.
M-am dus acasă, în fața porții niște boschetari rupți de beți:
“Părinte, ai cam întârziat, dacă mai stăteai mult, cred că muream de foame”. Zic: “Ei, așa sunteți morți de beți. N-are nimic, stați aici la ușă că vin eu și vă aduc de mâncare, dacă e vă și mestec”.
“Am intrat în curte, mese peste mese, un meniu de nici restaurantele de lux nu au.
Sfințesc mâncarea că altfel ți se duce pe beregata ailaltă mâncarea dacă nu o sfințește popa.
Apoi mă bagă baba în casă că are mobilă de sfințit: Dau mobila asta de pomană, părinte, pentru sufletul lui, costumele astea noi le dau de pomană la băieții ăia de afară”. Zic: “La boschetarii ăia de la poartă?”. “Ei, părinte, sunt și ei amărâți”, a povestit Daniel Balaș.
“Le-am dat cu tămâie, cu busuioc, ca să le meargă bine la boschetari, cred că ei erau fericiți cu o damigeană de vin nu cu costumele scumpe de la babă.
Și-mi întinde baba un prosop frumos, cred că avea și fir de aur în el: “Părinte, luați de-aici, deși nu prea meritați, îs cam supărată pe dumneavoastră că ați întârziat.”
“Mi-a sărit muștarul. Zic: “Ia fii atentă! Pentru ce toată fala asta aici? Pentru cine? Ai avut vreo relație bună, l-ai făcut pe moș să se simtă atât de bine cum îi faci pe boschetarii ăştia şi pe toate neamurile?
Cred că moşu’ nu a văzut restaurant toată viaţa lui, dar ai fi fost în stare să faci parastasul la cel mai şmecher restaurant din Constanţa. Toate astea pentru cine?
E doar fală şi mândrie. Astea nu ajută decât la şmecherie. Doar la români vezi, să te lauzi că ai dat tu mobilă, că ai dat haine.
Că văd că chemi toată lumea ca să vadă ce mobilă dai tu. Te plimbi cu costumele astea de 20 de minute pe-afară”, a mai precizat fostul preot.
Singurele două lucruri pe care le poţi face pentru sufletele celor adormiţi
“Parastasele şi pomenile nu le sunt de niciun ajutor celor răposaţi”, susţine fostul preot Daniel Balaş.
“Dacă sufletele acestora au ajuns în iad, aceste ritualuri specifice poporului român nu le vor ajuta sub nicio formă să iasă din iad.
Există, însă, două lucruri care pot fi făcute de către cei vii pentru ca cei morţi să se odihnească în pace: comuniunea permanentă cu cel răposat şi cerutul iertării”, a adăugat Daniel Balaș.
