Tudor Chirilă atrage atenția că astfel de comportamente vor deveni acceptabile, pentru că la „modelele din Parlament” se uită copiii noștri. „Clasa politică nu se emancipează, însă violența devine carte de vizită”, mai scrie artistul.
Iată mesajul lui Tudor Chirilă:
„Când te duci să iei de gât un ministru și să faci circ la tribuna Parlamentului știi că vei fi filmat. Probabil că asta îți dorești, ca publicul tău să vadă cât de smardoi și patriot ești. Desigur, asta nu rezolvă problemele populației sărace, nu cresc pensiile și nu scad facturile, oamenii trântesc, eventual, o sudalmă de ușurare, dar problemele rămân acolo, clasa politică nu se emancipează, însă violența devine carte de vizită și modus operandi. – Ai văzut bă ce i-a făcut lu’ ăla? Bine i-a făcut.
“Bătăușia” și smecheria de cartier mutate în Parlament nu produc reformă, ci eventual produc voturi. Problema e că cică societatea noastră condamnă (sanchi) violența, iar parlamentul legiferează împotriva ei, în școli se vorbește de campanii anti-bullying, însă copiii noștri dacă se uită la “modelele” din Parlament văd un episod ca cel de astăzi care face ca nimeni pe viitor să nu se mai indigneze la hărțuirea femeilor tot din parlament sau la limbaj suburban în fața camerelor de luat vederi. Astea vor deveni comportamente acceptabile.
PS. Nu sunt cel mai în măsură poate să comentez și eu mi-am mai pierdut cumpătul și am devenit agresiv, i-am tras unuia două palme după ce mi-a înjurat familia și strămoșii vreo cinșpe minute, dar poate tocmai de aia nu-s eu în Parlament. Că nu-s vreun model. Iar pentru greșeala mea mi-am cerut scuze.
PS2. Când ieșeam în stradă împotriva PSD-ului și a demolării legilor justiției a fost o seară în care niște galerii sau ultrași au venit să se încaiere cu jandarmii și exista riscul ca toată manifestația să fie compromisă și eticheta de huligani să fie lipită pe fruntea mulțimii care protesta pașnic. Am reușit atunci să ne izolăm de scandal.
PS3. Am tot văzut cum propun unii schimbarea clasei politice prin violență. Întrebarea este dacă violența care prin natura fenomenului e nedemocratică, poate produce schimbarea aia în bine pe care o așteaptă de treizecișidoi de ani românii. Sau dacă ea nu face altceva decăt să propage dictatura pumnului versus democrația hoților. Ce alegere simplă, nu-i așa?”
