Rusia continuă, cu tupeul invadatorului istoric, să dea lecții de istorie națiunilor cotropite, după ce, într-un interviu acordat săptămâna trecută postului de televiziune Pro TV, preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat că în 1992 Rusia și-a trimis forțele armate în Transnistria pentru a împiedica Republica Moldova să devină independentă faţă de Uniunea Sovietică.
„Prezența armatei ruse este în contracție cu statutul de neutralitate și cu prevederile constituționale și respectiv noi optăm și vom continua să optăm pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova”, a declarat Maia Sandu.
„Acest subiect, aspectul retragerii trupelor ruse, este un aspect permanent pe agenda bilaterală cu Federația Rusă, dar este și un subiect pe care îl abordăm la toate forurile internaționale pentru a obține sprijin de la comunitatea internațională pentru retragerea trupelor de pe teritoriul nostru”, a precizat președinta Republicii Moldova, adăugând că Republica Moldova pledează pentru retragerea militarilor ruşi din Transnistria, fapt care a stârnit iritarea oficialilor moscoviți.
Joi, A.A. Zaitsev, directorul adjunct al DIP al Ministerului rus de Externe, i-a replicat Maiei Sandu în deja consacratul limbaj de lemn al propagandistului de carieră, mistificând (pentru a câta oară?) istoria și jignind memoria celor care și-au dat viața pentru independența Moldovei în Războiul de pe Nistru din urmă cu două decenii.
”Rusia este garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană. Este cunoscut faptul că trupele ruse nu au fost „trimise” acolo: Armata a 14-a se afla în regiune încă din Uniunea Sovietică și a devenit forța care a oprit vărsarea de sânge în masă. În prezent, forțele de menținere a păcii ruși continuă să asigure pacea pe malul Nistrului. În acest context, nu se cuvine să spunem că cheia soluționării problemei transnistrene este problema prezenței trupelor rusești în regiune.
Facem apel la MG Sandu și ceilalți parteneri moldoveni să abandoneze „digresiunile istorice” care sunt departe de realitate și să se concentreze pe rezolvarea problemelor deschise în relațiile ruso-moldovenești, inclusiv pe problemele create artificial de Chișinău, și pe acordarea unei dinamici pozitive procesului de reglementare transnistreană, inclusiv reluarea dialogului cu Tiraspolul asupra tuturor aspectelor unei reglementări cuprinzătoare.
La rândul nostru, suntem pregătiți pentru o cooperare constructivă, pragmatică, cu Moldova, cu poporul căreia avem o bogată istorie comună și legături culturale și istorice strânse”, a declarat Zaitsev.
Armata a 14-a, unitatea care a ”pacificat” prin crimă Moldova, consfințind apariția Transnistriei
Armata a 14-a „de gardă” Sovietică/Rusă a fost o unitate militară strategic-operativă din cadrul forțelor armate al Uniunii Sovietice (1942–1992), și de asemenea, pentru o scurtă perioadă de timp, o unitate a forțelor armate ale Federației Ruse (1992–1995).
Armata a 14-a este cunoscută pentru implicarea sa în războiul din Transnistria, în perioada iunie – iulie 1992, fapt care a dus la apariția și la independența de facto a „statului” separatist nerecunoscut în plan internațional.În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense cu forțele separatiste din regiunea și pe străzile orașului Tighina, generate de ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, general-maior-ul Aleksandr Lebed (foto) este trimis de Rusia la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a inspecta armata și a de preveni furtul de armament din depozitele sale, cât și de a asigura evacuarea nestingherită a armamentului și personalului armatei de pe teritoriul Republicii Moldova prin Ucraina.
După o scurtă evaluare a situației, Lebed și-a asumat comandata armatei, l-a eliberat din funcție pe generalul Iuri Netkacev (care a luat o poziție neutră în conflict) și a dat ordin trupelor să devină participanți direcți ai conflictului.
Pe 3 iulie, la ora 03:00, un foc de artilerie din partea formațiunilor Armatei a 14-a staționate pe malul stâng al Nistrului a cauzat importante daune forțelor moldovenești concentrate în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, grăbind astfel încheierea fazei militare a conflictului și efectiv ducând la apariția așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene pe teritoriul Republicii Moldova.
Atacul de artilerie ordonat de Lebed s-a soldat cu omorârea a cel puțin 112 soldați moldoveni care luptau, în tranșee, împotriva forțelor separatiste sprijinite de Rusia.
