Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a pus în dezbatere publică un proiect de act normativ privind Legea apărării naţionale a României care prevede posibilitatea militarizării, în anumite condiţii, a forţelor de protecţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, legea stabileşte competenţele şi modalitatea de angajare a capabilităţilor militare şi nonmilitare constituite în timp de pace, în situaţia ameninţărilor hibride.
Prin faptul că MApN leagă noul normativ de necesitatea abordării apărării naţionale în contextul apărării colective în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi a Politicii de Securitate şi Apărare Comună a Uniunii Europene, și raportat la contextul amenințărilor Rusiei la adresa țărilor membre ale NATO, preocuparea autorităților de stat pentru eventualitatea extinderii conflictului din Ucraina devine realmente ostentativă.
Faptul că România se pregătește pur și simplu de război este scos în evidență chiar în expunerea de motive a noului normativ, potrivit căruia militarizarea structurilor MAI la starea de asediu, mobilizare sau război urmărește să genereze o serie de avantaje operaţionale esenţiale în materie de coordonare a forţelor, de planificare a acţiunilor, de interoperabilitate şi complementaritate pe timpul diferitelor misiuni de asigurare a securităţii şi protecţiei populaţiei.
De asemenea, făcând referire la ”asigurarea coerenţei efortului naţional de apărare şi iniţierea eficientă a măsurilor de răspuns”, precum şi la ”necesitatea de adaptare şi conjugare a acţiunilor tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării prin militarizarea forţelor de protecţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, proiectul MapN se încadrează în mod evident în strategia rapidă de pregătire a României pentru un conflict care ar putea să o angreneze în viitorul apropiat.
Proiectul pus în dezbatere de MapN Astfel, prevede atât tipurile de forţe care participă la executarea acţiunilor prin care se implementează deciziile şi măsurile necesare apărării ţării şi modalitatea de determinare a necesarului de capabilităţi, cât și rolul Ministerului Apărării Naţionale de integrare şi conducere, într-o concepţie unitară, a acţiunilor tuturor forţelor participante la apărarea ţării, conform planurilor în vigoare.
Ministerul are în vedere faptl că forțele destinate apărării României vor executa misiuni stabilite prin Constituție și prin lege, pe teritoriul statului român și în afara acestuia, pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale, pentru apărarea colectivă, pentru participarea la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii, pentru asigurarea contribuției la securitatea României pe timp de pace și pentru sprijinul autorităților în situații de urgență și de asistență umanitară.
Care sunt „forțele destinate apărării”, ce ar urma să acționeze în cazul unui conflict armat
Proiectul noii legi a apărării naționale introduce definiția „forțelor destinate apărării”, care sunt alcătuite din forțele armate și forțele de protecție. Conform proiectului, forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie:
– „Forţele armate cuprind Armata României, Jandarmeria Română, structurile din compunerea şi subordinea Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi alte formaţiuni de apărare armată organizate potrivit legii.
– Forţele de protecție cuprind: Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratul General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne, respectiv structurile operative care le coordonează activitatea, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi structurile din compunerea şi subordinea acestora, precum şi serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă.
