Rostit în fața Adunării Federale, discursul despre Starea Națiunii a avut un public țintă dublu. Putin aluat mai întâi în vizor piața internă, ofertând rușii în prag de alegeri, țintind apoi amenințător comunitatea internațională, în cadrul unui preludiu agresiv verbal, care urma să mascheze ulteriorul pas înapoi făcut pe ”frontul” din Ucraina.
Anticipând eșecul acțiunii prin care Putin a încercat să readucă Rusia la masa decidenților din politica internațională, discursul președintelui Rusiei s-a remarcat prin nervozitate, agresivitate și neadecvare, semnalul retragerii de la granițele Ucrainei la doar câteva zile după amenințările cu războiul și cu utilizarea forțelor armate în cazul încălcării unor ipotetice linii roșii certificând o dată în plus axioma ”ogarul rusesc care latră, nu mușcă”.
Discursul lui Putin a trădat în plan internațional slăbiciunile Rusiei, care nu mai este o mare putere, iar în plan intern, pe cele ale președintelui însuși, care nu mai angrenează simpatie pe piața națională. Modelul Ceaușescu a fost preluat de Administrația Putin, cea care anunță ca va acorda prioritate îngrijirii celulei de bază a societății, oferind sprijin suplimentar familiilor sărace cu copii mici.
Putin a anunțat noi beneficii financiare pentru femeile însărcinate și sume suplimentare pentru părinții singuri. Toate familiile cu copii aflați în școala primară vor primi alocații de 10.000 de ruble (130 dolari), iar Rusia va construi încă 1.300 de școli noi și va oferi burse universitare publice altor 45.000 de studenți.
Plictisitor și predictibil prin aspectele la care a făcut referire, discursul lui Putin a fost practic mai relevant prin lucrurile care nu au fost spuse, decât prin cele amintite.
Discursul despre nimic
Putin nu a spus nimic despre atacuri cibernetice, despre amestecul în alegerile americane și despre eforturile de a se implica în subminarea democrațiilor globale. Nimic despre urzirea războiului informațional împotriva populațiilor lumii, irosirea banilor ruși în operațiuni clandestine pe teritoriul altor state. Nimic despre spionaj, despre expulzarea recentă a diplomaților săi, despre cazurile flagrante din Italia și Bulgaria, despre scandalul cu Cehia și SUA.
Nici o explicație oferită publicului propriu, sau măcar elitei ruse despre izolarea Rusiei pe arena internațională și despre reproșurile generale pentru masarea de trupe în jurul Ucrainei.
Practic, la braț cu Parkinson, și împrumutând retorica lui Ceaușescu, Putin a mai făcut câțiva pași ezitanți către Recycle Bin-ul istoriei contemporane…
