Populația Europei îmbătrânește, iar tendința este accentuată mai ales în Europa de Est, incluzând România. În țara noastră, tendința dată este de valul de „decreței” (persoane născute după decretul comunist din 1966 care interzicea avorturile), care vor ajunge în următorii ani la vârsta pensionării, dar și de tendința emigrării populației apte de muncă spre Vest. Acest lucru se va reflecta într-un val de pensionări în anii următori și deci presiune asupra sistemului public de pensii, aflat oricum la grea încercare.
În ultimii doi-trei ani, România a devenit din ce în ce mai atractivă pentru migranții din afara UE, inclusiv pentru cei din alte țări decât Ucraina. Cetățenii din UE și din Europa de Sud-Est au crescut de la aproximativ 40.000 în 2011 la aproximativ 58.000 în 2022, în timp ce numărul cetățenilor din țări terțe a crescut de la aprox. 57.000 în 2011 la 114.000 în 2022. Deși numărul rămâne relativ scăzut, rata de creștere este exponențială.
Inegalități
România se confruntă cu o inegalitate tot mai profundă. Pornind de la infrastructură și furnizarea de servicii de bază, sănătate, educație, apă potabilă, energie, aceste disparități în creștere creează handicapuri pentru acele grupuri surprinse în sărăcie și tind să devină intergeneraționale. Comisia Europeană, în raportul din 2023, a remarcat că „Disparitățile regionale rămân ridicate, determinate în principal de decalaje în productivitatea muncii între regiuni.
În 2021, productivitatea României a fost sub media UE (la 86%) și a variat extensiv între regiuni, de la 162% din media UE în regiunea capitală București-Ilfov la 51% în Nord-Est.” Disparitățile sunt vizibile și în educație: 42% din populația din București are o diplomă universitară, comparativ cu Muntenia de Sud, Nord-Est și Sud-Est, la doar 14%. PIB-ul regional în 2018 este de 3,6 ori mai mare în București-Ilfov decât în regiunea Nord-Est, iar decalajul se adâncește.
Tranziția energetică
În ceea ce privește politica energetică, România se află într-un contrast puternic față de ambițiile UE, arată raportul EFOR. În ultimii 3-4 ani, ambiția țării a fost de a încuraja o dezvoltare semnificativă a consumului său de gaze până în 2030 și mai departe, atât pentru gospodării, cât și în producția de electricitate, în timp ce în practică a împiedicat investițiile în energia regenerabilă și a întârziat dezvoltarea infrastructurii necesare pentru utilizarea acesteia. În 2022-2023, în ciuda semnalelor puternice de pe piață, cele mai multe investiții în energii regenerabile au avut loc în ciuda, și nu cu sprijinul, statului: acestea au totalizat 1,5 GW de la prosumatori, dar doar 600 MW în solare și eoliene de scară mare, mult sub alte state membre UE în același interval de timp, potrivit EFOR.
