Guvernul continuă haosul alocațional și a decis să mai dea o tură cu helicopter money pe deasupra administrației publice într-un gest de prevenire a adulterului electoral la alegerile din 2024. Dacă PNRR-ul a fost prilejul, atunci, indiscutabil, cauza este de natură electorală: ne pregătim pentru alegeri loializându-ne persoanele cele mai implicate în această activitate.
Motivarea deciziei este aburitoare: ”Reglementarea unui regim de salarizare adecvat, contribuie în măsură semnificativă la retenția personalului înalt calificat, stopând astfel migrarea acestuia, fie către aceste instituții europene, fie către alte instituții/organizații publice internaționale”. Extraordinar! Mare parte din cei care lucrează cu fonduri europene sunt numiți politic, cu școli făcute cu ENTER, și acum vor să plece din țară la instituții europene! Dar cine-i primește? Niciun câine nu pleacă de la măcelărie!
Litania de justificări din ordonanță mai cuprinde: “Pentru a asigura o bună gestionare din punct de vedere al judiciozității cheltuirii banului public a tuturor investițiilor cuprinse în PNRR și pentru a asigura un aparat de lucru suficient de adecvat care să asigure atingerea în termen a celor 507 jaloane, este necesară adoptarea unui regim de salarizare similar celui aferent implementării politicii de coeziune”.
Contrar legislației în vigoare, în expunerea de motive nu se amintește nimic de impactul bugetar. Dar, în schimb, se arată că aceste majorări se vor încadra în cheltuielile de personal aprobate prin buget, pe fiecare ordonator de credite. Oare!
Acest demers a arătat că actuala coaliție, care se comportă mărinimos financiar, precum adjuncții lui Mamona, are un singur scop: să rămână la putere, indiferent de costuri. Ne-au arătat că ei fac ce vor, întrucât au controlul butoanelor operative ale fondurilor publice și pungășesc când vor bugetul de stat, împărțind banii ca la poker.
Decizia de majorare a salariilor vine pe contrasensul evoluțiilor din economie. Cu o inflatie de peste 15%, cu munți de bani care plescăie prin economie, în căutare de plasamente, guvernul contiună să arunce paie pe foc. Investițiile au fost trecute în derizoriu, deși este știut că doar investițiile fac capitalul să danseze.
Despre planul de reformă pentru restructurarea și eficientizarea cheltuielilor publice, nici vorba! Lucratorii de la stat vor rămâne în plină criză cu toate birchinurile dobândite.
Și, iată cum PNRR-ul, zis si ascensiunea reformelor musculoase, care trebuia să aducă o doză de bine, să creeze un punct de inflexiune în dezvoltarea României, a fost transformat de politicienii noștri într-un motiv de a mai da un hold-up bugetului, aducându-ne, pas cu pas, foarte aproape de iadul deficitelor.
Din datele publicate de statisticieni (daca or fi reale !?) execuția PNRR-ului la zi însemnă: un minus la încasări de 5,8 miliarde lei, iar la cheltuieli, nu am reușit să cheltuim 7 miliarde lei. Poate acest impuls salarial va îmbunătăți situația, astfel încât PNRR-ul să nu rămână un tramvai numit dorință.
Oricum PNRR-ul este un program prea complicat pentru administrația actuală. Sorin Pâslaru, redactor șef la ZF, afirmă că PNRR–ul este, pentru actuala administrație publică, ca și cum ți s-ar dubla materia de examen în plină sesiune. Oare motivația financiară suplimentară poate face administrația mai competentă?
Justificarea acestei pavlove majorări salariale, și anume pentru motivarea celor care lucrează pentru PNRR, este abramburitoare. S-a dat, iarăși, la o parte orice boare de responsabilitate financiară. S-au făcut majorări multe, de-a lungul timpului, pentru cei care lucrează la proiecte europene, dar totul s-a dovedit inutil. De multe ori tocmai cei platiți pentru accesarea fondurilor europene au fost factorul blocant. Adică tu, administrație publică, să lucrezi la proiecte care vizează reforma administrației. Tocmai tu să-ți tai craca de sub tine, de dragul reformelor! Ramâne la îndemâna doar varianta block. Avem în aceeași structură acțiunea și reacțiunea. PNRR-ul este conceput ca un mecanism de control al reformelor, un panou de bord. Teama de reforme structurale va faulta PNRR-ul. Mai ales în contextul în care reformele au fost prohodite de ani mulți, tocmai de cei plătiți să le înfăptuiască.
Altfel nici nu se justifică fervoarea cu care europarlamentarii au solicitat în Parlamentul European, zilele trecute, tăierea elanului reformist al PNRR-ului, mai pe șleau înmuierea acestuia. Și chiar au reușit să facă un tackling PNRR-ului. Mai concret ce au cerut ei: UE să dea banii, iar cu reformele mai vedem noi. E posibil ca tocmai cei din sistem să pună piedici PNRR-ului. Demersul lor a vizat transformarea PNRR-ului dintr-un instrument reformist, cu ținte obligatorii, într-un program în care reformele sunt opționale, dar banii să vină necondiționat. Lupta pentru implementarea PNRR-ului seamănă mai mult cu o partidă de wrestling sau cu expresia MMS ( Mai Mult Simulăm) din bancul care ironizează cum se face dragoste după o anumită varstă.
Probabil nu latura remuneratorie a fost cauza absorbției slabe a fondurilor europene, ci mai degrabă absența reformelor pe care aceste fonduri le cauționa. Multe proiecte au fost paralizate până la impotență operațională, întrucât vizau reforme structurale, de care toată lumea fuge.
Indiferent de câți bani se vor vărsa pe salarii în administrația publică, un lucru este evident: această majorare are șanse reduse să îmbunătățească situația. Nivelurile scăzute de absorbție a banilor europeni, din ciclurile financiare anterioare, nu creează premise, prea optimiste, pentru succesul PNRR-ului.
Sau, poate ,cum spunea Deng Xiaoping, e nevoie de un taifun de muncă.
