Într-un interviu acordat Spotmedia.ro, istoricul austriac Oliver Jens Schmitt, autorul unei lucrări de referință despre Mișcarea Legionară, precum și a unui volum de istorie a Bisericii Ortodoxe Române și a relației acesteia cu puterea politică, analizează felul în care România și-a pus problema securității naționale, în contextul strategiilor de destabilizare utilizate de Rusia.
“În timp ce strategia lui Putin a fost recunoscută în mod clar și abordată public în multe țări, mai ales în nordul continentului, în România acest lucru s-a întâmplat foarte târziu – în comparație cu Polonia, de exemplu, în România nu există o dezbatere amplă despre apărarea țării, atât din punct de vedere militar, cât și mental.
Niciun partid nu atacă AUR sau grupul doamnei Șoșoacă drept o amenințare la adresa securității naționale, iar politica de securitate nu joacă niciun rol în campania electorală din România. Putin exploatează lipsa de educație politică a cetățenilor și are un joc ușor în România, dar și în țări precum Austria. El cooperează cu politicieni care înclină spre Rusia din corupție, naivitate sau afinitate ideologică.
În timp ce în țări precum Finlanda sau Estonia o educație politică excelentă și o pregătire mentală pentru încercǎri de destabilizare împiedică succesele majore ale Rusiei, țări precum Austria sau România sunt foarte vulnerabile”, argumentează Oliver Jens Schmitt..
Riscul mai mare vine însă de la curente care depășesc în gravitate AUR, o caricatură a Mișcării Legionare, cum o caracterizează Schmitt.
“Există curente în România, inclusiv în mediul BOR, care sunt mai serioase intelectual decât, de exemplu, George Simion sau doamna Șoșoacă.
De-a lungul mai multor ani, s-a dezvoltat un mediu care combină ultranaționalismul autarhist al epocii Ceaușescu cu ortodoxia neolegionară, iar această gândire s-a dezvoltat, uneori mai puternic, alteori mai slab, și în părți ale instituțiilor și ale presei, mai ales pe anumite canale de televiziune, care polemizează împotriva Occidentului și vor, în final, să desprindă România de NATO și UE.
Aceste curente monopolizează patriotismul, într-o formă pervertită, pentru ei înșiși, iar partidele mari, precum PSD și PNL, nu numai că nu fac nimic pentru a contracara acest lucru, dar susțin ele însele o versiune ceva mai blândă a acestei gândiri.”
