Prăbușirea avionului prezidențial polonez Tu-154M a fost inițial un șoc, dar ulterior a devenit un factor de împărțire a societății poloneze în cei care credeau în veridicitatea raportului privind cauzele prăbușirii, semnat de înalți oficiali, și cei care au fost convinți că Rusia a organizat un atac terorist, unii politicieni polonezi pur și simplu ajutându-i pe ruși să ascundă adevărul.
Lege și Justiție
Venirea la putere a Partidului Lege și Justiție (PiS) în 2015 avea să fie un punct de cotitură: liderul partidului și fratele regretatului președinte, Yaroslav Kaczynski, a considerat că este de datoria sa să finalizeze ancheta și să numească vinovații.
Au mai trecut însă aproape șapte ani până când noua comisie de anchetă și-a finalizat activitatea și și-a prezentat constatările publicului. Cu toate acestea, ca și data trecută, aceste concluzii nu fac decât să îngroașe masa controverselor dintre guvernul polonez și opoziție.
Tusk plus Putin egal Love
Pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul catastrofei de la Smolensk, merită să ne amintim de unde a început totul.
La 10 aprilie 2010, un avion guvernamental Tu-154M care transporta o delegație ce comemora 70 de ani de la producerea masacrului de la Katyn, s-a prăbușit lângă aerodromul militar Smolensk, în partea de Nord aa Rusiei.
Dezastrul a ucis 96 de persoane, inclusiv pe președintele Lech Kaczynski și pe soția sa, Maria, înalți comandanți militari și chiar pe ultimul președinte al Republicii Polone în exil, Ryszard Kachorowski.
Primele teorii ale conspirației au apărut imediat după dezastru. De exemplu, unii politicieni din Partidul conservator Lege și Justiție, condus de Yaroslav Kaczynski (fratele regretatului Lech Kaczynski), inclusiv Anthony Matserevich, au susținut încă pe atunci premierul Donald Tusk avea „sânge pe mâini”. Autorii acestor teorii au susținut că Tusk a colaborat cu Vladimir Putin și că s-a bucurat în liniște de moartea lui Lech Kaczynski. Simbolul acestor acuzații a fost îmbrățișarea lui Tusk, care a ajuns de urgență la Smolensk la locul accidentului, alături de Putin.
Spre deosebire de Tusk, Yaroslav Kaczynski a refuzat în mod ostemntativ să comunice cu Putin.
Comitetul pentru aviație interstatală (IAC) de la Moscova și procuratura militară poloneză au investigat accidentul. În anchetă a fost implicată și o comisie guvernamentală poloneză. Raportul acestei comisii a fost publicat în anul următor. Rusia a fost găsită doar parțial de vină – cnsiderându-se că totți controlorii de trafic de la aerodromul Smolensk – Nord au furnizat informații parțial false echipajului avionului prezidențial și nu au interzis aterizarea.
Cu toate acestea, principala cauză a prăbușirii a fost trecută în sarcina presupuselor greșeli ale echipajului avionului polonez. Această concluzie a devenit un factor semnificativ în confruntarea politică poloneză. După schimbarea guvernului în 2015, noul guvern a anulat raportul predecesorilor săi, numindu-l ilegitim și a reluat ancheta. Antoni Matserevich, ministrul apărării de atunci și unul dintre cei mai apropiați asociați ai lui Kaczynski, a fost numit în fruntea noului comitet de investigare.
Ancheta 2.0
Noua anchetă a fost colorată politic încă din primele zile. Reprezentanții noului guvern, alături de mass-media pro-guvernamentală, au continuat să-i acuze pe membrii guvernului lui Tusk, în special pe ministrul de externe Radoslaw Sikorski, de neglijență și chiar de trădare de facto.
În 2016, un val de emoții a fost stârnit de decizia parchetului de exhumare a victimelor, fapt care avea drept scop înlăturarea îndoielilor unor familii cu privire la locul de înmormântare al rudelor acestora. Vechile răni s-au redeschis. Caruselul scandalurilor a început să capete amploare, polarizând și mai mult societatea poloneză.
Prezentarea rezultatelor noii anchete era așteptată cu ocazia împlinirii a zece ani de la prăbușirea avionului. Cu toate acestea, pe baza unor scurgeri de informații din media, au fost strânse prea puține dovezi pentru a respinge concluziile predecesorilor.
La acest deznodământ a contribuit în primul rând Federația Rusă, care nu s-a grăbit să predea sau chiar să admită noi anchetatori în avionul prezidențial. Într-o astfel de situație, comisia nu se putea baza decât pe datele examinărilor și elementele bazate pe dovezi colectate de predecesori.
Situația s-a schimbat după împlinirea a zece ani de la tragedie. Matserevici, care la acea vreme își pierduse deja portofoliul ministerial, dar își păstrase statutul de președinte al comisiei de anchetă, a început să-și piardă treptat influența politică.
Autoritățile poloneze păreau să accepte că nu există alte probe convingătoare în afară de rezultatele anchetei anterioare, dar, neputând să o admită, pur și simplu și-au propus să închidă treptat cazul. Totuși, invazia rusă pe scară largă a Ucrainei a schimbat întregul curs al poveștii
Printre altele, invazia a forțat o viziune diferită asupra catastrofei de la Smolensk care, potrivit lui Matserevici, a fost „o avanpremieră a ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina”.
Tragedia de la Smolensk, un măcel test?
„Într-adevăr, a fost o catastrofă. Dar este doar o catastrofă obișnuită, un accident, sau o coincidență? Mulți dintre noi aveam multe îndoieli în mintea și inimile noastre. Mulți oameni știu că nu este nimic adevărat. Toată povestea pe care am auzit-o oficial, nu are nimic de-a face cu adevărul”, a spus Yaroslav Kaczynski pe 10 aprilie 2022, adăugând faptul că, în opinia sa, cauza prăbușirii a fost „interesul Moscovei”, și promițând că va publica în curând rezultatele anchetei cu privire la accidentul aviatic.
A doua zi, Anthony Matserevici (care s-a întors brusc în cercul celor mai influenți membri de partid) a prezentat un raport care, potrivit acestuia, dă un „răspuns clar” la întrebarea ce s-a întâmplat la Smolensk.
Comisia condusă de el a stabilit prezența explozivilor pe multe elemente ale Tu-154M, inclusiv TNT și materiale de înaltă energie utilizate în armele termobarice. Potrivit anchetatorilor, explozia ar fi putut avea loc în aripa stângă a aeronavei.
În același timp, comisia este convinsă că în spatele acestei intervenții se află Rusia. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că astfel de concluzii nu au satisfăcut pe toată lumea. Astfel, fostul șef al Comisiei de Stat pentru Investigarea Accidentelor Aeriene Maciej Lasek a remarcat că Antoni Matserevich nu are fapte noi, iar întregul raport pe care l-a prezentat „nu corespunde logicii”.
Jurnalistul Marek Keskravets a spus că „avem de-a face cu un reportaj care este cunoscut de ceva vreme și, din păcate, a fost nevoie de un război în Ucraina pentru a-l publica și a face din el un eveniment mediatic”. Potrivit acestuia, astăzi lumea este capabilă să creadă în tot ceea ce pot face rușii, iar publicarea raportului, în opinia sa, este o „folosire cinică a războiului” în Ucraina.
Anti-eroul Tusk merge mai departe
Refuzul Rusiei de a returna avionul prezidențial în Polonia a devenit o adevărată bombă pentru societatea poloneză – iar acum această bombă a funcționat din nou.
Principalul „anti-erou” al anchetei (după Putin, desigur) – premierul polonez Donald Tusk – a revenit acum la conducerea celui mai mare partid de opoziție, Platforma Civică. Deci, nu există nicio îndoială că rolul său în catastrofa de la Smolensk va fi aproape subiectul principal al viitoarelor alegeri.
Cei care au crezut ani de zile în vinovăția Rusiei au primit dovezi în acest sens. Iar argumente precum faptul că nu s-a dovedit modul în care agenții ruși au plantat explozivul și de ce s-a ales explozia pe aeroportul rus, nu le vor putea zdruncina credința.
Și pentru cei care văd raportul ca pe o încercare de adjudecare a următoarelor alegeri, nu va mai conta că guvernul polonez a fost nevinovat de la început și nici măcar nu ar fi putut presupune că Kremlinul este capabil de o astfel de crimă.
