Accidentul rutier petrecut pe DN2, în apropiere de Urziceni, la intrarea în comuna ialomițeană Coșereni, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, nu a fost elucidat cu adevărat niciodată, stârnind de-a lungul vremii nenumărate controverse legate de posibila premeditare a morții ceor doi promotori ai renașterii naționale în Republica Moldova, la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.
Povestea celor două inimi care au bătut împreună pentru România Mare
Doina Aldea Teodorovici s-a născut pe 15 noiembrie 1958, în orașul Chișinău, în familia intelectualilor Eugenia și Gheorghe Marin. Tatăl său a fost scriitor și jurnalist, iar mama – profesoară de limbă și literatură română, director adjunct la școala nr.1 din Chișinău (azi Liceul Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi”). Talentul artistic al Doinei s-a manifestat încă din copilărie. Astfel, începând cu vârsta de 6 ani și până în clasa a 8-a, Doina a participat la dublarea filmelor în română la Studioul “Moldova-Film”. Concomitent a studiat muzica în particular.
De la vârsta de 14 ani, activează în Ansamblul “Moldoveneasca” cu care a întreprins turnee în toate republicile unionale, precum și în Mongolia, Algeria, Germania, Cipru, la Festivalul Tineretului din Cuba. În 1975 a absolvit școala nr.1 româno-franceză din Chișinău și tot în acest an, împreună cu Iuri Nikolaev, a fost moderatoare la emisiunea „Șire krug”. În 1979, a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie, specialitatea limba și literatura română. Din 1979 până în 1988 a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. În anul 1981 se căsătorește cu Ion Aldea-Teodorovici. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici.
Din 1982, Doina își descoperă o altă latură a talentului său, cea de interpretă de estradă. Din acest an, ea este nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici. În 1988 a fost profesoară de literatură universală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. A fost solistă a formației „DIATE”. În 1989-1990, împreună cu Ion au susținut spectacole în toate orașele și prin satele Moldovei, dar în România: la București, Cluj-Napoca, Brașov, Suceava, Iași, Botoșani, Focșani, Bârlad ș.a. În anul 1991, împreună cu soțul său, a obținut premiul presei la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia – 91”. În 1992, a fost protagonista filmului „Dragostea ce mișcă sori și stele” și în același an, împreună cu Ion este diplomantă la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov.
A participat la toate evenimentele care au marcat procesul de renaștere și eliberare națională, interpretând în duet cântece patriotice, precum “Suveranitate”, “Sfântă ni-i casa”, “Mănăstirea Căpriana”, ”Trei culori”, ”Limba română” ș.a. În mai 1992, împreună cu Ion și poeții Grigore Vieru, Adrian Păunescu și Andrei Păunescu, a cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru. În 1992 i s-a conferit titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.
Ion Aldea Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în orașul Leova. Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost cultivată de părinți. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, ce l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul.
Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului “G. Musicescu” din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară ”Contemporanul”, condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici o cunoaște pe Doina, care avea să îi fie soție. În 1981, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion i-a chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei.
Împreună cu soția sa, a militat pentru reunirea Republicii Moldova cu România. A luptat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care, în anii ’90, au cântat despre limba română, despre Eminescu.
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.
Un singur accident, o mulțime de întrebări fără răspuns
În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992 glasul celor doi cântăreți, care au închinat mii de suflete românești, a fost curmat în timp ce mașina cu care se deplasau de la București la Chișinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de Capitala României, în dreptul localității Coșereni. În acel moment, moartea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici a fost percepută, firesc și legitim, ca o tragedie națională. Cu toate acestea, autoritățile române de atunci au catalogat totul ca un nefericit accident, chiar dacă multe dintre indicii duceau către ipoteza unei crime premeditate.
„În noaptea în care cei doi au murit, „Europa Liberă” a difuzat o știre potrivit căreia accidentul s-a produs în urma apariției pe șosea a unei mașini blindate. Tot în acea perioadă, canalele media au relatat faptul că la sosirea ambulanței Doina încă trăia, nu murise pe loc, iar personalul ambulanței a refuzat să o ducă la spital, ei ridicând doar trupul fără viață al lui Ion Aldea Teodorovici, în timp ce a a fost lăsată să se zbată între viață și moarte. Ciudat a fost și faptul că șoferul mașinii și ocupantul scaunului din dreapta acestuia au scăpat, în timp ce Ion și Doina Aldea-Teodorovici, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului”, scria în 2004, Ziarul de Gardă de la Chișinău, care a făcut o anchetă proprie, cu titlul „Crimă premeditată sau accident în cazul soților Ion și Doina Aldea-Teodorovici?”, articolul conținând mărturiile mai multor personalități ale vremii referitor la accident.
Citat de ZdG, scriitorul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici spunea în urmă cu 19 ani: „În toți acești 12 ani nu s-a facut nimic pentru a elucida cauzele accidentului, nici la noi, nici în România. Personal, n-am fost solicitat pentru nici o anchetă și acest lucru mă miră. Îmi este foarte greu să spun dacă a fost crimă sau accident. În ultima vreme, Doina si Ion îmi povesteau că, nopțile, erau amenințați prin telefon cu moartea. Mi-au arătat și niște scrisori cu un conținut amenințător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp, dar nu pot afirma. Mai știu că cel care era lângă șofer în noaptea de pomină a dispărut”.
De asemenea, Ion Ungureanu, ministrul Culturii de atunci, afirma: „Îmi amintesc că veneam din România în ziua în care s-a produs accidentul. Eram împreună cu Mihai Cimpoi. Am oprit mașina și nu ne puteam veni în fire. Imediat, mi-am amintit cum m-am despărțit de ei. Veniseră să-mi solicite sprijinul la realizarea unui videoclip. N-am demarat nici o anchetă. Ne-am limitat la versiunea oficială a părții române – că moartea a survenit în urma unui accident rutier. Era perioada de ascensiune a renașterii naționale, nici nu bănuiam că puteau fi puse la cale atacuri atât de tragice. Abia mai târziu am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa, dupa cum ne sunt prezentate. Mai târziu mi-a părut ciudat și faptul că șoferul a rămas în viață. Nu mă pot Iansa, pronunța vizavi de faptul dacă a fost crimă sau accident. Pot să vă spun că sculptorul Mihai Prepeliță a declarat odată că are dovezi sigure că a existat o comandă de lichidare a Doinei și a lui Ion”.
Cutremurătare este și declarația Eugeniei Marin, mama Doinei: „Mi-au adus doi copii în sicrie. Nu știu ce s-a întâmplat. Îmi pare rău că nu am reținut numele celor care, la cimitir, mi-au spus că în acea noapte, la ora 2,00, după ce s-a produs accidentul, «Europa Libera» a difuzat o știre că, din cauza unei mașini blindate fără lumină, într-un accident au decedat copiii mei. Ancheta desfășurată de autoritățile de la București a fost una superficială. Judecătorul care examina dosarul ne-a întrebat ce vrem noi de la cel vinovat. I-am răspuns că vrem să fie pedepsit după cum prevede legea. Ne-a răspuns ca va face așa cum crede el de cuviință. La proces n-a fost prezent nici un reprezentant al presei. Chiar dacă ar fi reluată ancheta, nu cred că vor fi rezultate. Când am declarat, într-un cerc restrâns, că voi depune o cerere pentru ca dosarul să fie reactivat, seara am și fost telefonată de o persoana necunoscută și amenințată. «Să nu uiți că ai copil», mi-a spus vocea, și eu, cum am rămas numai cu Cristi, am renunțat… Din România am primit o casetă de la un avocat, care spunea că este gata să preia dosarul gratis. Caseta a dispărut. De ce Doina si Ion au luat calea pribegiei? Pentru ca nimeni nu le-a oferit nici patru metri pătrați să aibă unde își înregistra piesele…”.
Caz închis, oficial, după 14 ani de la ”accident”
În septembrie 2006, deputatul Marius Iriza adresa ministrului român al Administrației și Internelor, Vasile Blaga, o interprelare în care solicita să facă lumină în cazul morții soților Aldea-Teodorovici și să acheteze ipoteza unei crime premeditate. Fostul ministru român de Interne preciza în răspuns că polițiștii din Inspectoratul de Poliție al județului Ialomița au acționat în conformitate cu legislația în vigoare, iar imediat după deplasarea la fața locului au recoltat probe biologice de sânge de la șoferul automobilului, Vasilii Koudalb, au efectuat verificările specifice și măsurătorile de teren pentru „a stabili împrejurările și dinamica producerii accidentului”, și au dispus efectuarea expertizelor medico-legale și tehnice necesare stabilirii cauzelor accidentului.
Potrivit lui Vasile Blaga, din 11 noiembrie 1992, cercetările efectuate de către Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița au fost transmise pentru continuarea investigației spre Direcția Cercetări Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției din București, iar a doua zi, pe 12 noiembrie 1992, pe numele șoferului a fost emis un mandat de arestare preventivă în cauza penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, acesta fiind plasat în izolatorul din Slobozia.
La 23 noiembrie, cercetările au fost finalizate, iar dosarul penal a fost transmis la București, către Direcția Urmărire Penală și Criminalistică a Procuraturii Generale iar procurorul din Parchetul General responsabil pe acest dosar, Corneliu Popescu, a întocmit la 27 noiembrie rechizitoriul cu prorpunerea de a-l transmite pe banca acuzaților pe Vasilii Koudalb pentru uciderea din culpă a soților Aldea-Teodorovici.
Simplu, nu?
„În întocmirea Rechizitoriului, procurorul s-a bazat pe documentele operative întocmite de către polițiști, precum și pe expertizele medico-legale, certificatele medico-legale, expertiza tehnică, declarațiile persoanelor implicate în accident și audierea martorilor prezenți la locul accidentului sau care avea cunoștință de împrejurările producerii accidentului”, se arată în răspunsul fostului ministru român de Interne, Vasile Blaga, formulat în 2006.
În același document Blaga scrie că „moartea lui Ion Aldea-Teodorovici a fost una violentă”. Potrivit oficialului, „din declarațiile și probele existente în dosarul cauzei, respectiv, din declarațiile date în fața instanței de judecată de către mai mulți martori, rezultă că la camera de gardă a Spitalului din Urziceni au sosit două ambulanțe care au transportat victimele de la locul accidentului, prima dintre ambulanțe aducând-o pe Doina Aldea-Teodorovici”.
„La momentul sosirii la Spitalul Urziceni, victima era în viață, medicii administrându-i medicație pentru ridicarea tensiunii arteriale, iar când s-a constatat că tensiunea acesteia a coborât până la valoarea 8, medicul de gardă a decis trimiterea domanei Doina Aldea-Teodorovici la Spitalul de Urgență din București. Pe drumul spre București a survenit decesul acesteia, lucru consemnat de altfel și în documentele medicale corespunzătoare (care pot fi consultate din arhiva spitalului)”, se precizează în documetul întocmit de ministrul român.
Totodată, se stipulează că șoferul Vasili Koudalb a suferit excoriații, echimoze și plăci contuze care au necesitat pentru vindecare „25-30 de zile de îngrijiri medicale”, pe când pasagerul Alexandre Chakounov a suferit leziuni ușoare care au necesitat îngrijri medicale pentru „8-9 zile”.
În Rechizitoriu se precizează că accidentul s-ar fi produs în exclusivitate din vina șoferului, care „a condus autoturismul cu viteză excesivă, peste cea legal admisă, neadaptată la conduțiile rulării pe timp de noapte”. Expertiza a arătat că automobilul se deplasa cu o viteză de 128 km/h, iar șoferul „nu a putut aborda în condiții de siguranță curba la stânga existentă pe raza comunei Coșereni, iar manevrele bruște succesive de viraj dreapta-stânga, efectuate pentru redresarea mașinii, combinate cu acționarea frânei de serviciu, au condus la intrarea într-un derapaj necontrolat al autoturismului”.
Justiția din Urziceni: 3 ani cu suspendare pentru moartea soților Aldea Teodorovici
Dosarul a fost trimis la Judecătoria Urziceni și a fost judecat în ședință deschisă la 12 ianuarie 1993, reședinte al instanței fiind Apostol Vișan.
Pentru că automobilul implicat în accident aparținea SC „Evani”SRL, firma a fost introdusă în cauză în calitate de parte civilmente responsabilă. În cursul judecății însă, susține ministrul, părinții Doinei Aldea-Teodorovici nu au avut pretenții față de inculpatul Koudalb, solicitând doar pensie lunară pentru întreținerea feciorului în vârstă de zece ani al soților, Cristofor Ion Aldea-Teodorovici.
Inculpatul și firma SC „Evani” SRL au convenit că vor aloca câte 10 mii de ruble lunar pentru minor până când acesta urma să atingă majoratul sau până la absolvire unei instituții de învățământ medii sau superioare. Se precizează că la acea etapă în R. Moldova salariul mediu lunar era de circa 1700 de ruble.
Potrivit declarațiilor, șoferul Vasilii Koudalb și soții Teodorovici erau în relații de afaceri, dar și de prietenie.
„Deplasarea de la Chișinău la București și de la București la Chișinău cu mașina condusă de Vasili Koudalb, încursul căreia a avut loc accidentul rutier, s-a desfășurat în interes comun al persoanelor implicate în accident, iar cei trei erau asociați ai SC „Cărăbuș” SRL din Chișinău, R. Moldova”, mai scrie ministrul Vasile Blaga în răspunsul către deputatul român.
Instanța l-a recunoscut vinovat pe Vasilii Koudalb de producerea accidentului rutier, soldat cu decesul a două persoane și l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendarea pedepsei pe un termen de cinci ani. Firma care deținea mașina a fost obligată să plătescă lunar pentru întreținerea minorului rămas orfan câte 10 mii de ruble lunar drept pensie alimentară.
