Istoricul Stelian Tănase explică ce s-ar întâmpla cu România dacă rușii ar câștiga războiul.
Weekend Adevărul: În anii ’60, chiar după retragere, rușii au vrut să transforme România și Bulgaria în grânarul Uniunii Sovietice, suprimându-le în schimb orice industrie. Până la urmă, planul rusului Emil Valev a fost refuzat de România, dar cum s-au derulat lucrurile?
Stelian Tănase: Da, Planul Valev a fost cel care împărțea Europa în zone agricole, respectiv industriale, în care România, cu Ucraina și Bulgaria ar fi trebuit să devină un fel de zonă agricolă pentru toată Europa de Est, iar Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria și pe jumătate Polonia să fie zone industriale. Și România a refuzat această idee ca să rămână pe vecie o țară agrară. Cam aici a început conflictul cu CAER-ul, cu Kremlinul, a fost conflictul între Hrușciov și Gheorghiu-Dej. Lucrurile s-au terminat în coadă de pește. Hrușciov a fost înlăturat în octombrie 1964, a venit Brejnev, care mergea pe o formulă mai conservatoare, mai stalinistă. A murit și Gheorghiu-Dej și conflictul s-a terminat de la sine. Dar chiar dacă Hrușciov și Gheorghiu-Dej mai trăiau zece ani și rămâneau la putere, nu se putea face ceea ce au vrut atunci sovieticii. Întregul plan era o utopie hrușciovistă, împărțirea asta în zone a Europei. Nici țările înapoiate, cum era și România, n-ar fi acceptat niciodată să rămână înapoiate pe vecie. Pe de altă parte, se mai spunea că în rai intrăm toți, deodată. Deci trebuia să fim toți la fel de dezvoltați ca să intrăm în raiul comunist. Așa că țările slab dezvoltate făceau presiuni să nu fie lăsate în urmă. De altfel, România, care era amenințată să rămână o țară agrară, a început să se orienteze spre Occident. Gheorghiu-Dej cu Maurer și cu Brădeanu au început să lege contacte economice cu Occidentul și au început să cumpere utilaje de acolo, mai ieftine și mai bune, de altfel.
Nicolae Ceaușescu s-a îndreptat, cel puțin aparent, spre occidentali, la început. Această tendință era una sinceră sau pur și simplu se dorea inducerea în eroare a occidentalilor și obținerea unor tehnologii și patente occidentale pentru Moscova?
Ceaușescu era sub influența lui Gheorghiu-Dej, deci hotărât era un antisovietic. Nu îi avea la pipotă deloc pe ruși. Dar, pe de altă parte, era comunist, era în lagărul comunist, era dependent de Moscova și încerca în acest cadru, care vedeți cât de limitat este, să-și vadă de interesele lui. Iar interesul lui era să rămână la putere cât mai mult timp.
Cicatricile care nu se mai vindecă
Cu ce moștenire am rămas după 1958, anul retragerii Armatei Roșii din România?
Problema este că deși Armata sovietică a plecat, sovieticii și-au lăsat aici o agentură de spionași foarte puternică, foarte numeroasă și bine antrenată. Au împânzit și aparatul comunist și pe cel militar. Deci, n-au dispărut așa în neant…
Am putea spune că nu au dispărut, de fapt, niciodată și că mai avem și astăzi o moștenire, genele implantate aici de sovietici anii ’50-’60?
După 1958, Gheorghiu-Dej a încercat să se emancipeze de sub dominația sovietică. A fost și declarația din aprilie ’64, în care și-a manifestat autonomia, nu independența – nu se putea ajunge la independență totală față de Moscova. Dar sechelele comuniste în România sunt mai mari pentru că și transformarea şi devastarea pe care le-a produs regimul comunist, cel de sorginte sovietică și apoi cel ceaușist, au fost mult mai profunde, mult mai adânci decât în Polonia sau în Ungaria. Urmele s-au văzut mai adânc și pe termen mult mai lung decât în acele țări.
„Războiul te condamnă la înapoiere“
Întorcându-ne în prezent, cu siguranță toată lumea știe că nu departe de România are loc un război nimicitor. Și că e un război între două foste republici sovietice importante, un război declanșat de agresiunea Federației Ruse asupra Ucrainei. Riscăm cu toții ca în cazul în care Rusia lui Putin învinge să se îndrepte apoi împotriva vecinilor săi și să-i ocupe, ca în 1944, urmând să retrăim acea istorie cumplită?
Aș spune că România ar deveni o țară de primă linie, ar deveni granița NATO și întotdeauna țările acestea de graniță între regimuri diferite au probleme pentru că trebuie, în loc să investească în propria dezvoltare, să bage banii în arme, în apărare. Iar structura bugetelor se schimbă total. Și nu poți să faci un regim democratic, liberal, deschis în momentul când la graniță ai dușmani. Și ar fi foarte rău pentru România. De altfel, încă de la ocuparea Crimeei, climatul în România s-a înăsprit. Iar dacă rușii ar învinge Ucraina, România ar fi o țară de prima linie. Prima linie în sensul de război, de tranșee. Sper să nu se întâmple acest lucru, pentru că istoria României ar intra într-un lung tunel în cazul acesta.
Stelian Tănase.
Putem spune că am retrăi în mare măsură anii agitați ai perioadei interbelice, cu o URSS ostilă la graniță, cu probleme uriașe?
Ar fi cea mai proastă situație pentru România. Chiar dacă România este acum sub umbrela NATO, iar aliații ne-au promis că vor activa articolul 5 dacă ne atacă cineva, situația ar fi complicată.
Există și voci care spun că în România, dar și în alte țări, NATO ar trebui să declare război Rusiei și să stârpească răul, să o învingă și să schimbe conducerea de la Moscova. Sunteți de acord cu această percepție, ar fi ușor de învins Rusia?
Nu, nici vorbă. Să nu uităm că un război e război, că aduce moarte și distrugeri peste tot. Războiul consumă resursele – care trebuie să fie pentru dezvoltare, pentru progres, pentru emancipare, nu ca să dai banii pentru înarmare. Toate resursele ar fi înghițite de înarmare, ceea ce ar fi un dezastru pentru orice țară, pentru că ar condamna-o la înapoiere. Mai ales pentru o țară care oricum nu are o economie puternică și se confruntă cu probleme pe care le știm cu toții.
Atunci, cum vedeți viitorul, ce credeți că ne vor aduce următorii ani?
Ne aflăm deja într-o zonă gri care se va prelungi încă o generație. Adică noi cu siguranță nu vom mai prinde alte vremuri.
Mulți spun că totuși Putin are 72 de ani și că nu va conduce la nesfârșit Rusia…
Da, are 72 de ani, și ce dacă? Acolo, la ruși, e vorba de un sistem, de complexul militar-industrial care conduce, nu e doar Putin problema. Ca să se schimbe lucrurile, trebuie să se schimbe sistemul. Iar acest lucru nu este previzibil pe termen scurt și mediu.
