„Ați pomenit și despre domnul Dan Voiculescu. Legea spune, nu fară temei, că și-ar fi moștenit o buna parte din capitalul folosit ulterior în afaceri din depunerile care existau în afara, nu din banii Securității, ci din banii poporului roman, care erau manevrați de respectiva instituție”, a declarat Magureanu într-un interviu pentru Europa Libera.
Informații despre modul în care Dan Voiculescu și-a dobândit averea au publicat ani în sir și Răzvan Savaliuc și Mugur Ciuvică. Apoi, cei doi au ajuns cei mai înverșunați apărători ai lui Dan Voiculescu, fiind invitați permanent la Antena 3.
Iată ce scria Savaliuc în Ziua în 2004 despre Voiculescu. În articolul „Doua miliarde de dolari dispărute de la ICE Dunărea”, Savaliuc menționează că „generalul Nicolae Plesita, fost sef al DIE, a declarat că ICE Dunărea a fost privatizata în secret de Dan Voiculescu”.
„Serialul de dezvăluiri declanșat de ZIUA, pe tema conturilor secrete ale Securității și ale lui Ceaușescu, dispărute că în neant după decembrie 1989, a ghidat către redacția noastră numeroși ofițeri de Securitate, care au cunoscut foarte bine cum funcționă sistemul. Cu toții ne-au declarat că nu cred sub nici o forma pretențiile lui Dan Voiculescu cum că n-ar fi fost ofițer al Securității, în poziția pe care a deținut-o. Pe de alta parte, și alti ofițeri de prim rang ne-au confirmat că ICE Dunărea nu s-a desființat așa cum s-ar crede și că și-ar fi continuat activitatea, sub o alta forma, ceea ce face că declarația fostului sef al DIE, generalul Nicolae Plesita (publicata în numerele trecute), cum că ICE Dunărea ar fi fost privatizata de Dan Voiculescu – CRESCENT, cu acceptul Guvernului din 1990, să capete o greutate din ce în ce mai mare.
Surse demne de țoață încrederea, ne-au informat că în decembrie 1989, ICE Dunărea avea în conturile sale de la BRCE aproape șase miliarde de dolari. Banii erau împărțiți în doua categorii de conturi-depozit: una economica unde se vărsau banii din contractele de export de materii prime (cunoscut că fond valutar special), din care Ceaușescu plătea datoriile externe, și alta operativa, aflata la îndemăna câtorva persoane din conducerea DIE și a Departamentului Securității Statului. Controalele efectuate în ianuarie 1990 de Puterea nou instalata, cu scopul declarativ de desființare a ICE Dunărea, au aflat numai despre existenta conturilor financiare, nu însă și despre existenta conturilor operative.
În acest segment operativ s-ar fi aflat circa doua miliarde de dolari, bani dispăruți fară urma și care au fost ascunși factorului politic. Situația conturilor operative nu era specifica numai la ICE Dunărea, ci pentru toate firmele de comerț exterior ale Securității. Din acești bani, furați în 1990, au răsărit marii oameni de afaceri post-decembriști și tot cu ei s-ar fi cumpărat tăcerea unor politicieni, care au avut legătură cu cele trei controale guvernamentale, interdepartementale și parlamentare, și care au încercat în perioada 1990 – 1992 să depisteze banii furați din conturile lui Ceaușescu și ale Securității. Existenta acestor conturi operative (necunoscute de factorii politici, ci doar de foștii capi ai Securității) poate fi o explicație pentru stăruință SIE de a reclasifica în 2003 arhiva ICE Dunărea și de a nu duce la îndeplinire, de peste un an și jumătate hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tarii din 10.02.2003, care a solicitat un raport amănunțit al activității ICE Dunărea, fară să cunoască faptul că gen. Constantin Rotaru, actual secretar de stat al SIE, este în fapt fostul director adjunct al ICE Dunărea”, scria Savaliuc, foarte combativ.
