Nicoleta Dan, directoarea Școlii gimnaziale din Sălcioara, Ialomița, unde învață peste 200 de elevi spune că, în ciuda greutăților, nu ar da locul său de muncă pe unul la București sau în altă parte. Ce o ține pe bucureșteanca de 45 de ani legată de un sat sărac dintr-un județ la fel din România.
Sălcioara, Ialomița. Cale de o oră dinspre București către comuna la școala căreia este directoare Nicoleta Dan. Școala are în subordine alte trei unități de învățământ, în total 230 de elevi, adunați din două sate. ”Eu sunt din București, soțul meu este din Sălcioara. Ne-am întâlnit, ne-am plăcut și ne-am construit o viață aici”, spune râzând Nicoleta Dan.
De la București, direct la Sălcioara
Dealtfel, primul loc de muncă după absolvirea studiilor a fost la o grădiniță din Sălcioara, mai spune directoarea. 22 de ani a dăscălit copii de vârstă preșcolară, iar de doi ani este directoare de școală. O perioadă nu tocmai ușoară. Când a preluat școala, ploua prin acoperiș, mobilierul din cele opt clase era vechi, iar pe jos, linoleumul original. S-a rugat de unu, de altul, a insistat, a intrat pe fereastră atunci când a fost dată afară pe ușă, astfel că, ușor-ușor, schimbările s-au produs.
„La prima inspecție pe care am avut-o ca directoare, inspectoarea mi-a spus: trebuie să faci ceva cu băncile astea. Aveam niște bănci rupte, nu vă spun. I-am rugat pe cei de la Fundația World Vision România să mă ajute să schimb mobilierul într-o sală de clasă. Nu aveam nici parchet, nici dulapuri, nici cuier. Ne-au ajutat și cu fotolii și cu scaune de birou, cu dulapuri, mobilier de la o firmă care-și schimba sediul. Chiar dacă sunt la „mâna a doua” sunt într-o stare foarte bună. Acum, nu mai avem scaune din lemn la nicio sală de clasă, avem doar scaune de birou pentru toți elevii. Cu o sponsorizare de la o fabrică de mobilă am reușit să schimbăm tot mobilierul școlii. M-am rugat de patronul firmei până când i s-a făcut milă de mine”, povestește directoarea felul în care a făcut rost de mobilier. Primăria s-a mobilizat și ea și a schimbat acoperișul. ”În unele săli polua ca afară. Așa era”. Acum, spune directoarea, „avem o școală total schimbată și foarte frumoasă”.
„Părinții pleacă dimineața și vin seara”
Problemele însă nu s-au terminat. Directoarea spune că mulți elevi au nevoie de ajutor suplimentar pentru a ține pasul la școală.
„Ar fi util pentru noi ca școala noastră să fie integrată în programul Pâine și Mâine. Avem copii cu deficiențe de învățare care provin fie din familii monoparentale, fie din familii numeroase. Părinții pleacă dimineața și vin seara acasă. Majoritatea muncesc la București, în trei schimburi, la firme care le asigură transportul în fiecare zi. Iar copiii nu sunt atât de bine supravegheați și monitorizați acasă și atunci, ei rămân doar cu ce fac la școală”, explică directoarea.
În cei doi ani de pandemie directoarea s-a confruntat și cu situații de abandon școlar. Pe unii elevi i-a putut recupera, pe alții, nu.
„Am reușit să-i readucem la școală dându-le computere. Tot cu ajutorul Fundației am reușit să aducem calculatoare second hand pentru mulți dintre elevii noștri, cred că în jur de 150. În mod gratuit. Aveam o singură condiție: vii la școală. Eram și în perioada pandemiei și copiii, în majoritate, aveau acasă doar telefoanele părinților. Nu se descurcau foarte bine. Pentru că într-o familie unde erau trei copii și aveau un singur telefon nu se putea să se conecteze toți trei în același timp, mai ales că, la noi, toate orele sunt dimineața. Iar în perioada de iarnă în camera respectivă care beneficia de încălzire poate era și bunica, poate și mama, și fratele mai mic și, în aceste condiții, pur și simplu, unii elevi nu se conectau deloc”, explică directoarea.
Doi dintre elevii de clasa a VIII-a, adaugă aceasta, au fost abandonat însă definitiv: „Pentru noi, doi elevi înseamnă mult. Acum însă nu mai avem acest risc de abandon școlar, pentru că elevii vin cu drag la școală”.
Ce și-ar mai dori directoarea pentru elevii săi? „Nu avem o tablă smart în școală. Computerele din laboratorul de informatică sunt și ele vechi, nu prea au nici viteză, nici programe, pentru ce ne-am dori noi să facem cu elevii. Aș mai vrea să avem multifuncționale în fiecare sală de clasă”, enumeră directoarea.
Pentru profesoara care a lăsat asfaltul capitalei pentru noroaiele de la țară, școala din Sălcioara e un proiect de suflet.
„Cei care sunt părinți acum, mi-au fost mie elevi la grădiniță. Merită să investești în această comunitate. Oamenii de aici nu sunt bogați, majoritatea trăiesc din agricultură. Mulți trăiau și din ajutor social, dar de când au început să vină firmele de la București și să le ofere de muncă, au plecat. Iar de copii trebuie să ne ocupă noi. Avem familii și cu șapte copii și cu nouă copii. Vă spun sincer că acum n-aș da Sălcioara nici pe București, nici pe Cluj, nici pe altceva. După un anumit număr de ani, după ce îți construiești o viață și când îți găsești într-adevăr menirea și vocația, te gândești că poate că așa a fost să fie, să fiu aici și să fac ceva pentru copii și nu numai pentru ei, ci pentru întreaga comunitate”, conchide profesoara.
Un minut pentru a dona
Anul acesta, World Vision România îşi doreşte să integreze încă 100 de copii de la sate, dintre care 50 din satul Sălcioara, în programul Pâine şi Mâine. În prezent, prin acest program, organizația oferă un program zilnic de afterschool – masă caldă și două ore de ajutor la teme – pentru 1.400 de copii de la sate, elevi de clase primare. Datele organizației arată că 2 din 10 copii nu au suficientă mâncare și 1 din 4 copii abandonează școala prea devreme, perpetuând astfel cercul sărăciei.
Pentru a putea include cei 100 de copii în program este nevoie de 3.200 de persoane care să aloce un minut din timpul lor atât cât durează completarea formularului online: https://bit.ly/42jqLnA După completarea formularului, acesta nu mai trebuie printat și depus la ANAF. Organizația îl va primi automat pe mail și tot ea se va ocupa de depunerea formularului prin Spațiul Privat Virtual (SPV). Numărul de cetățeni care redirecționează 3.5% din impozitul pe venit către ONG-uri a scăzut în ultimii patru ani, deși procesul a fost digitalizat din 2020, în contextul stării de urgență. Donațiile se pot face până pe 25 mai.
