Trei soldaţi ruşi din Osetia se plimbă pe străzile necunoscute de lângă marea Catedrală a Schimbării la Faţă, într-o seară târziu. Par nesiguri, poate că sunt beţi sau obosiţi. Şi caută un loc unde să mănânce.
Din februarie, spun ei, au luptat în Ucraina ca parte a forţei de invazie. Erau staţionaţi în satul Veliki Prohodi, la nord de Harkiv, când a venit semnalul să fugă urgent înapoi în Rusia, săptămâna trecută.
“Ce putem spune? Un ordin este un ordin. Nu am avut de ales”, spune un soldat care poartă pălărie cu un Z, simbol tactic adoptat ca emblemă patriotică de susţinere a războiului în Rusia.
Pe măsură ce frontul rusesc din Harkiv s-a prăbuşit, un gând sumbru le-a trecut prin mintea oamenilor obişnuiţi de aici: că războiul ar putea trece în Rusia.
Întrebaţi încotro se îndreaptă în continuare, soldaţii spun că nu ştiu. Dar este probabil, cred ei, că vor fi trimişi înapoi în sud “pentru a apăra graniţa”.
La Belgorod, semnalele de război şi tensiunea sunt vizibile, chiar dacă majoritatea oamenilor cred că este puţin probabil ca războiul să se extindă. Oleg, un patron de restaurant originar din Ucraina, poartă un tricou pe care scrie “Născut în Harkiv” şi a cumpărat plăci de placaj în cazul în care va trebui să acopere ferestrele restaurantului său.
Partenerul său de afaceri, Denis, a construit un adăpost antiaerian în curtea din spate şi şi-a evacuat bunica dintr-un oraş din estul Ucrainei, aflat acum în prima linie a conflictului, controlat de ruşi.
Denis spune că speră că tensiunile vor slăbi. Dar îşi iau, de asemenea, măsuri de precauţie. “Nimeni nu se aşteaptă să vină aici”, spune Oleg. “Dar trebuie să fim pregătiţi”.
În piaţa centrală din Belgorod, soldaţii îşi fac provizii pentru iarnă, semn că războiul din Rusia s-ar putea întinde pe parcursul următoarelor luni sau chiar mai mult.
“Unde sunt cagulele?”, strigă unul dintre ei, răscolind una dintre cele câteva tarabe care vând căciuli de camuflaj, jachete, lenjerie de corp şi alte echipamente pentru vreme rece.
“În fiecare zi, vin zeci de băieţi, sunt atât de mulţi acum [de la contraofensivă]”, spune Marina, care vinde articole de camuflaj în piaţă. “Toată lumea are aceste feţe posomorâte. Este mai tensionat acum”.
“Îi văd cum cumpără aceste lucruri şi mă întreb de ce nu le au deja”, mai spune ea, adăugând că trupele cumpără alimente de bază şi ustensile de gătit, care ar fi trebuit furnizate de armată.
O femeie în vârstă din piaţă plânge pe umărul unuia dintre ei. “Vă rog, vă rog, ajutaţi-ne”, suspină ea emoţionată. Bărbaţii se apropie pentru a-i bate amical pe spate pe soldaţi. Deasupra capului, se aude o explozie. “Apărarea antiaeriană”, murmură un bărbat.
“Simţi [războiul] aici într-un mod în care nu-l simţi în alte oraşe”, spune Andrei Borjih, un avocat specializat în falimente care a finanţat prin crowdfunding lunete termice pentru puşti şi alte echipamente pentru armata rusă. El poartă o cască şi o vestă antiglonţ în maşina sa. “Se aude.”
Ucraina nu a dat niciun indiciu că intenţionează să treacă graniţa sau să facă mai mult decât să recupereze teritoriul ocupat de Rusia. Dar însăşi ideea ca războiul rapid şi victorios al Kremlinului să se întoarcă cu efect de bumerang peste graniţă în Rusia vorbeşte despre realitatea înfrângerii suferite de forţele sale în ultimele zile.
Guvernatorul regiunii Belgorod, Viaceslav Gladkov, a emis din nou luni un ordin prin care cerea autorităţilor locale să îşi verifice adăposturile antiaeriene. Şcolile din apropierea graniţei au fost închise temporar. Videoclipuri online arată voluntari care taie copaci pentru a construi fortificaţii în zonele împădurite de la sud de oraş.
Oamenii de aici înţeleg acum că războiul nu merge bine. Într-o serie de interviuri, localnicii descriu sentimentul de şoc în primele zile ale războiului, urmat de o creştere a sentimentului patriotic însoţit de simboluri pro-război, cum ar fi popularul Z, lipite pe maşini şi clădiri.
Acum, multe dintre acestea au dispărut, în timp ce Belgorodul se pregăteşte pentru un conflict lung care s-a apropiat mult mai mult decât s-au aşteptat vreodată.
La fel ca în multe oraşe ruseşti, abia dacă există activism anti-război. Ilia Kostiukov, în vârstă de 19 ani, un activist al opoziţiei şi fondator al Comitetului anti-război din Belgorod, spune că se concentrează pe încurajarea oamenilor care se opun conflictului să vorbească şi că încercarea de a-i convinge pe susţinătorii războiului să îşi schimbe părerea este “inutilă”.
Întrebat despre consecinţele directe ale războiului pentru locuitorii din Belgorod, el menţionează sosirea refugiaţilor şi o pană de curent recentă cauzată de o explozie care a lovit o centrală electrică din apropiere.
De asemenea, soldaţii au devenit din ce în ce mai gălăgioşi la cafeneaua karaoke care funcţionează în spatele barului. Bătăile izbucnesc în mod regulat, spune el. Un grup de soldaţi a refuzat să îşi plătească nota de plată şi apoi a scos un pistol să ameninţe un barman.
Dar, în mare parte, spune el, în Belgorod domneşte apatia. “Se simte ca şi cum nimănui nu-i pasă până când nu-i atinge personal. Până când cineva nu aduce un sicriu la tine acasă, nimănui nu-i pasă.”
