Primul an de funcționare al Parchetului European (EPPO) arată că acesta funcționează extrem de eficient: 4006 rapoarte de infracțiuni înregistrate și analizate, 929 investigații deschise și sechestre în valoare de peste 259 de milioane de euro (de peste patru ori bugetul anual al EPPO).
Cu toate acestea, cea mai mare provocare prezentă a procurorilor anticorupție rămâne nivelul scăzut de detectare a fraudei în UE.
De îndată ce primul caz EPPO a fost înregistrat la ora 7:00 în urmă cu exact un an, a fost creată „zona EPPO”. O zonă în care EPPO este principala entitate responsabilă de combaterea fraudei la nivel comunitar prin intermediul dreptului penal. Cele 35 de birouri ale parchetului european anticorupție din 22 de țări membre UE implementează aceeași politică de urmărire penală, concentrându-se pe cazurile care implică crimă organizată gravă, cu același obiectiv principal: să ajute statele membre UE să recupereze daunele.
În cursul realizării potențialului său, EPPO ar dori ca statele membre UE participante să înființeze unități specializate dedicate care să sprijine investigațiile structurii. În acest scop, procurorul-șef european, Laura Codruța Kovesi, a propus crearea unui corp de elită de anchetatori înalt calificați în domeniul fraudelor financiare, care ar putea lucra la nivel transnațional în cadrul EPPO.
Din cele 4006 procese-verbale de infracționalitate procesate, 1921 provin de la autorități naționale, 1841 de la entități private, 231 de la instituții, organisme, organizații și agenții UE, iar 13 au fost înregistrate din oficiu de către procurorii europeni delegați.
Existența EPPO înseamnă o îmbunătățire uriașă a muncii împotriva criminalității la nivel european. Accesul imediat la toate informațiile din cazurile înregistrate în statele membre participante permit stabilirea de conexiuni și găsirea de active care altfel nu ar putea fi identificate. Domeniul de aplicare al investigațiilor este adesea extins la mai multe țări și nimeni nu este în prezent mai bine plasat pentru a investiga toate posibilele ramificații ale unui caz transfrontalier.
EPPO este, de asemenea, un accelerator spectaculos. Au avut loc deja primele condamnări și confiscări, ceea ce nu se vede pentru aceste tipuri de investigații financiare complexe.
Totuși, fie că este vorba în statele membre ale UE, fie că vorbim de diferitele instituții, organizații, organisme și agenții ale UE, nivelul de detectare a fraudei UE este inegal și, de prea multe ori, scăzut. Dacă nu există depistare, nu poate exista nicio anchetă, nici o urmărire penală, nici o judecată și nici o recuperare a daunelor.
Grupurile infracționale organizate sunt capabile să provoace daune uriașe numai dacă am vorbi de sistemul fraudelor cu TVA, aici înregistrându-se prejudicii situate între 30 și 60 de miliarde de euro pe an. Sunt bani care fie ar fi trebuit să fie plătiți în bugetele statelor membre, fie pur și simplu au fost furați. Opinia publică, în general, se confruntă cu o înțelegere destul de limitată a implicațiilor (pentru orice economie și societate) și a existenței unor organizații criminale capabile să provoace astfel de prejudicii numai prin fraudă în materie de TVA.
