Reprezentanții Ministerului Culturii și cei ai Institutului Național al Patrimoniului, ai Muzeului Național Peleș și reprezentanții Familiei Regale – Administrația Proprietăților Regale au avut deja primele discuții pentru includerea celor două castele în UNESCO. Instituțiile au stabilit un grup de lucru pentru îndeplinirea cerințelor procedurale pentru înscrierea în Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, de la identificarea capacității de gestionare și management, până la definirea exactă a perimetrelor, la îndeplinirea condițiilor de autenticitate și integritate și a criteriilor privind valoarea universală excepțională.
Istoricul castelelor Peleș și Pelișor
Ambele castele au fost construite la inițiativa primului Rege al României, Carol I, în afara perimetrului comunei Podul Neagului. În 1874, la inițiativa suveranului, comuna a primit numele de Sinaia. Carol I a dorit ca acest castel să îi servească drept reședință de vară. După 1914, castelul Peleș nu a mai fost locuit timp de 6 luni pe an, așa cum obișnuia suveranul fondator.
Castelul Pelișor a fost reședință a principilor moștenitori ai lui Carol I – Ferdinand și Maria. Decorația interioară, concepută de Regina Maria, ilustra credința ei în materie de frumos. În testamentul moral adresat “Țării și Poporului român”, Regina scria: „dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez.” Pelișorul fost deschis publicului vizitator în 1993.
Includerea în UNESCO
UNESCO își propune să încurajeze identificarea, protejarea și conservarea patrimoniului cultural, considerat a fi de o valoare deosebită pentru umanitate. Acest lucru este întruchipat într-un tratat internațional adoptat de UNESCO în 1972. Siturile Patrimoniului Mondial aparțin tuturor popoarelor lumii, indiferent de teritoriul pe care se află, potrivit convențiilor internaționale.
Cele mai recente
Cele mai recent incluse situri din România sunt Frontierele Imperiului Roman – limesul dunărean și Frontierele Imperiului Roman – Dacia, ambele ajungând pe lista monumentelor protejate în 2020. Primul dintre ele este un sit transfrontalier, propus împreună cu Bulgaria, Croația și Serbia. Situl românesc cuprinde 49 de obiective în județele Caraș-Severin, Constanța, Galați, Mehedinți, Olt și Tulcea. Cel de-al doilea cuprinde circa 70 de castre, 50 de mici fortificații și 150 de turnuri în județele Alba, Arad, Argeș, Bistrița-Năsăud, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Covasna, Dolj, Harghita, Hunedoara, Mehedinți, Mureș, Olt, Sălaj, Teleorman, Timiș și Vâlcea.
Patrimoniu bogat
Pe lista UNESCO privind patrimoniul material se găsesc însă și Delta Dunării, satele cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile din Moldova, centrul istoric al Sighișoarei, Bisericile de lemn din Maramureș, cetățile dacice din Munții Orăștiei, Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei și peisajul minier de la Roșia Montană.