in

Distracții românești în Postul Paștelui: azi, shopping maratonul

shopping maraton

Îmi place să fac cumpărături, că-i asemenea practicării sportului să mergi prin hipermarket. Ce atâta alergătură prin parc? Pe bune de nu mă enervează până la a le pune piedică ăia care transpiră-n trening pe lângă micii mei fumegânzi…

Mie-mi place să transpir în magazine. Să trag acolo de fierul ăla de căruț, să mă strecor în depășiri riscante printre promoții. Dacă n-aș mânca înainte, în timpul și după cumpărături, cred că aș pierde ceva kilograme.

Distracția începe încă din parcare, și să nu mă-nțelegeți greșit, că nu-s dintr-ăia care parchează pe locul handicapaților. Dar o urc undeva pe bordură mai aproape de intrare. Adică-i respect și pe ei, dar mă respect și pe mine. Și nu-mi place să caut căruț, d-aia stau și mă uit printre mașini după unul. Dacă nici așa nu merge, pe cine văd că-l golește îl asaltez: „Îmi cer scuze, îmi puteți da și mie căruțul? Dar n-am 50 de bani, ci doar bancnota asta de 200 de lei”. Și cât de țăran să fie să nu-mi dea, nu?

Încă de la intrare îmi fac un traseu clar în minte. Trec pe la mâncare și promoții. Îmi iau un pui prăjit, dar nu-l plătesc pe loc. Mă plimb cu el printre rafturi că-i degustare. Și dacă-mi place, mai iau unul înainte să ajung la casă. Dar rar se-ntâmplă asta că-s mai mereu sătul de degustare. Unde mai pui că-s și fătucile alea drăguțe cu salam, parizer și cașcaval. Degust și de acolo până mă decid că nu mai pot și plec să-mi fac cumpărăturile. Nu-mi plac ciorapii din hipermarketuri că nu-i pot proba bine. Cât despre încălțăminte, așa cum e normal, îmi iau o pereche pe care o port câteva ture prin magazin. Să văd dacă mă simt bine-n ei. Dar mereu se supără câte unu de la pază, că cică-i uzez și nu-i mai cumpără nimeni. „Dacă face fiecare așa?”, îmi zice. Păi dacă fiecare face așa, cum de are pretenția să-i mai cumpăr eu?

Niciodată nu-i coadă la fructe de mare. Păi, dacă-s mici și scumpe. Cum să mănânce lumea piticaniile alea? Face tot românul coadă la carnea de vită cabalină, că-i multă și ieftină. Și ușor de gătit. Ori nu știu eu că nu-s plimbat prin străinătățuri, dar cum e micul din creveți? Și-mi plăcea într-o perioadă când aveau console de jocuri și puteai să te relaxezi. Pfuai ce mai Fifa sau „bătăi” băgam după cumpărături. Îmi păstram niște pui d-acela de degustat, un suc de la casă și mă uitam două-trei ore-n fața plasmei. Dar e greu să reziști mai mult, că-ncep toți să urle că vezi, dom’le, „am o vârstă, bla bla”. N-ai cu cine, copii de țărani!

Citește și Grătarul ca fruct suculent al primăverii

What do you think?

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0
mircea vintila la urziceni

Mircea Vintilă la Urziceni: Avanpremieră cu gândurile unui Lord

urziceni primar sava

Azi la Primăria Urziceni: cu mască și fără mască despre starea economică și socială a municipiului