breaking news

Nea Manase de la șase. O poveste despre stabilitate, siguranță și continuitate românească

noiembrie 13th, 2017 | by Nestor
Nea Manase de la șase. O poveste despre stabilitate, siguranță și continuitate românească
Eu cu cine-am votat?
0

Motto: e mai bine să-l lași pe ăla care a furat decât să-l schimbi cu altul care o să fure, poate, mai mult, se cheamă stabilitate, siguranță și continuitate românească…

Când s-a prăpădit nea Costache Axinte, administratorul de drept (militar în rezervă, maistru) a fost jale mare în bloc. Omul se dovedise o personalitate puternică, de neînlocuit. Era singurul care-l bătuse, nu doar la table, pe scandalagiul comunității, nea Trăienel Căpitanu. Nea Costache n-a băut, n-a fumat și a murit perfect sănătos, la frumoasa vârstă de 69 de ani. Problema era acum că în blocul nostru, ca și în toată țara, oamenii erau aruncați în vechea dilemă autohtonă, statornicită de la primele alegeri libere încoace, cu excepția acelora în care dl Iliescu nu avea vreun adversar eligibil în viață: eu cu cine votez?

Exact asta s-au întrebat și membrii comitetului asociației, în ședința convocată urgent la barul „Lacrima lui Decebal”, aflat în vecinătatea blocului. Numele locației vine de la vinul făcut în regim propriu de proprietar care, dacofil înverșunat, a considerat mereu că „Lacrima lui Ovidiu”, conținând numele unui roman străin de țara și ginta dacă, nu reprezintă adevăratele tradiții ale acestui neam viteaz. „E inposibil să nu găsim pe cineva în ditamai blocu de zece etaje!”, a declarat nea Livică Drăgan, ștergându-și spuma de Noroc de pe mustață. „O propun pe doamna Cadâr, sunt sigur că-i cea mai înnemerită persoană!” „Bre”, a izbucnit nea Mirică Plămada, „n-am ajuns io, la mine acasă și în țara mea, să mă conducă o tătăroaică crăcănată!” „Păi gândește-te bine”, a insistat nea Livică, „doamna a fost contabil pe meserie, deci are espertiză prima-ntâia, ca să nu mai zic că religiea musulmană nici nu-i lasă p-ăștia să fure ca românii!” „Nu-i lasă pe dracu”, a replicat nea Mirică, „ei se abțin cât îi lumină afară și p-ormă fură noaptea de sting!” „Și atunci ce facem, aducem pe cineva din esterior?” „Nici gând”, a intervenit nea Ilie Ionescu, considerat înțeleptul blocului. „Îl punem pe Mișu Manase de la șase, ăsta-i din neam de administratori din tată-n fiu. A ieșit la pensie de la un minister și vă spun, din surse sigure, c-a fost om greu la viața lui: a băut cu Nicu Văcăroiu în tinerețe la „2 Brazi” din București de-l băga sub masă pe tehnocrat!” „Io ce zic, nea Ilie, o fi dânsu pe experență; da’ le bea de rupe, ne lasă fără bani în cont!” „Fugi d’acilea”, zise nea Ilie, „el nu lucrează cu conturi, carduri, IBAN-uri, alea-alea… pe vremea lui instrumentul financiar era sacoșa, ca la Gigi Becali! Deci putem fi siguri că n-o să ne golească niciun cont, iar la sacoșă o să-l controlăm democratic, dă-l în plm!”, a încheiat victorios nea Ilie.

Votul a fost majoritar în favoarea propunerii (două pentru, unul contra, o abținere și unul la toaletă), Mișu Manase fiind înscăunat administrator în lipsă și cinstit cu încă trei rânduri de Noroc, tot în lipsă. A doua zi, nominalizatul a primit cu stupefacție și mahmureală înștiințarea, afișând o încruntătură în fața căreia Mihai Viteazu ar fi lepădat barda și s-ar fi refugiat sub poalele mamei Teodora. „Bă, voi ați fost securiști dacă vă permiteți să alegeți oameni fără să-i întrebați! Adică ați băut de-ați spart la ședință și eu vă strâng masa?!” Avea dreptate nea Manase, așa că situația s-a detensionat printr-o sesiune suplimentară în care, pentru convingerea noului dregător, s-a consumat vin Babanu în loc de bere Noroc. Trei sute de vodcă Zamolxes au constituit argumentul final, titularizatul intrându-și în atribuțiuni chiar în ziua următoare, după ciorbița de burtă.

Debutul lui nea Manase ca administrator a fost furtunos. Cu ajutorul unui nepot care cunoștea pe cineva, la ușa biroului său au apărut câțiva investitori străini de bloc, reprezentanți ai unei firme de cablu și telefonie mobilă. Ei au perfectat cu asociația un contract reciproc avantajos ce prevedea instalarea unei antene de telefonie mobilă pe bloc, aducătoare de bani frumoși în sacoșa de colectare comună. Evenimentul nu s-a desfășurat fără un incident neprevăzut (nu de noi), atunci când reprezentanții respectivi i-au cerut lui nea Manase IBAN-ul contului în care să verse banii. Manase s-a boțit înspăimântător la față, ofertanții lămurindu-se repede că în relațiile cu asociația noastră vor fi nevoiți să folosească plicul și punga.

Aflat în posesia resurselor financiare suplimentare, Manase le-a promis tuturor tot ce visau ei pentru bloc: repararea liftului, zugrăvit pe casa scării, modernizarea ghenei, cutii poștale noi și chiar interfon performant, care să-l înlocuiască pe cel la care formezi „37” și îți răspunde „23”, amintindu-ți că mamițicii tale i-a plăcut prea mult sexul cu oricine suna la ușă. Și, vorba poetului, zilele, săptămânile și lunile au trecut, fără nimic vizibil și concret din cele promise. Am răbdat noi cât am răbdat, ca tot românul prin veacuri, dar până la urmă ne-am văzut nevoiți să cerem o interpelare oficială, pe holul blocului – ca să aibă acces liber la informație întregul popor.

La acuzațiile unor martori oculari, cum că nea Manase, odată aflat cu banii în IBAN-ul din sacoșă, îi investea rapid în „Las Cichitas”, o locație de lux cu spectacole capitaliste pe dezbrăcatelea, administratorul s-a încruntat cum numai el poate s-o facă, vituperând cu spume (nu de bere) la gură: „Nenorociții ăștia străini cu antena lor sunt de vină! Ei v-au plătit să mă acuzați pe mine, tefeliști și soroșiști care sunteți! Credeți că nu știu ce urmăriți? Vreți să-l puneți administrator pe Ciolpoș, hoțul ăla de la trei care vrea să facem platformă pe bloc, ca să nu mai plouă la zece! Mai puneți și voi mâna pe muncă, nu stați în mitinguri, că nu v-ați ales administrator ca să le facă el singur pe toate și să v-o țineți în mână! Nu mai merge așa, îmi dau demisia!”

Nu i-am acceptat lui nea Mișu Manase demisia. Ar fi însemnat alte runde de alegeri și revenirea la dilema ce macină România: eu pe cine votez? În definitiv, e mai bine să-l lași pe ăla care a furat decât să-l schimbi cu altul care o să fure, poate, mai mult. Se cheamă stabilitate, siguranță și continuitate românească.

stabilitate, siguranță și continuitate românească