breaking news

Iluzia baricadei

mai 31st, 2018 | by Eugen Cismasu
Iluzia baricadei
Actualitate
1

Miercuri, decizia CCR a mânat din nou România de după-amiază prin piețe. Cuminți, timorați, disciplinați, protestatarii de week-end și cei de oportunitate și-au băut cafeaua, din termosuri, la Palat, între un pogo mic, demonstrativ, cu Jandarmeria, și-un exercițiu de incantații – ”hoții, hoții! – demn de un stadion de liga a treia, la un penalti fraudulos acordat în minutul 91. Previzibil, ciorba reîncălzită a protestului public nu a dat în clocot când doar 2000 de tăiței au mai fiert mut, cu gândul la președintele lor aritmetic, cel tras pe dreapta, din carpiene, de halatele constituționale cu ciocănel.

Rarefiată, inconsistentă, fără finalitate, reacția străzii la sentința Jedi-lor CCR este rezultatul propriilor noastre carențe în materie de conștiință colectivă. În veacuri, lipsa asumării individuale s-a însumat, prin forța exemplului, la nivel de grup, și s-a transmis din generație în generație, ca un ADN comunitar. Pentru un popor ce are un cântec de deșteptare pe post de imn național și o baladă a resemnării pe post de operă fundamentală, perpetuarea congenitală a lașității e, totuși, consecința firească.

Dacă românii ar fi avut vocația baricadei, și nu doar iluzia ei, geto – ortacii lui Burebista ar fi fost înregistrați de istorie drept prima trupă pe butoaie goale pe jumătate, capabilă să se opună, prin sacrificiu suprem, decretului barbar de masacrare a viilor. 150 de ani mai târziu, dacii frumoși și liberi nu și-ar mai fi tranzacționat soacrele prin corturile cu veterani ale Legiunii Gemina, i-ar fi dezumflat lui Traian cauciucurile de la pontoane și l-ar fi mânat pe Apolodor, 18 secole mai încolo, să-i construiască lui nea Nicu poduri pe la Agigea, firește, pe-un salar baban de brigadier plus Medalia Muncii Clasa I ca bonificație cincinală.

Dacă românii ar fi avut vocația baricadei, și nu doar iluzia ei, la Călugăreni i-ar fi servit lui Sinan, pe bază de secure, un platfus dentar cu vedere la ceafă și nu s-ar fi retras în codri cu doar doi dinți din proteza otomanului la cingătoare. Horea și Cloșca n-ar fi făcut buba în piața publică jucându-se cu roata iar Cuza ar fi prins și-al doilea mandat, în ciuda Monstruoasei Coaliții, votat fiind de cârduri de badeacârțani diasporeni prin toate cancelariile occidentale.

Dacă românii ar fi avut vocația baricadei, și nu doar iluzia ei, 50.000 de lăutari n-ar fi cântat la aceeași masă, de ziua lui Ponta, pe Arena Națională, iar 3 milioane de voturi acordate lui Dragnea n-ar fi bătut, în 2016, dublul oferit doi ani mai devreme, cu ajutor din afară, unui președinte de conjunctură.

Dacă baricada le-ar fi fost o reală vocație, sutele de mii de români ce fac azi schimb de iluzii triste prin piețe ar fi intrat în mișcări, în platforme, în partide, transformându-se în tot atâtea sute de mii de baricade individual asumate împotriva fatalității, a obedienței, a resemnării.

iluzia baricadei

One Comment

  1. Pingback: Încă 5.000 de lei pentru dom' primar! Ce pensie specială ar putea încasa Constantin Sava, primarul Urziceniului, dacă ar ieși din câmpul muncii necondamnat Barikada

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *