breaking news

Exprimare și culpă comună

martie 4th, 2017 | by Adrian Panait
Exprimare și culpă comună
Cordul bunelor maniere
0

Vecinul meu de palier are 4 copii , doi în Spania, unul la furat, altul la căpşuni şi doi şomeri. Îl injură pe Băsescu pe vremea cînd a vândut flota, deşi mi-a mărturisit odată, într-un moment de slăbiciune: „Bă, vecine, mă doare-n cur de ăla că, oricum, nu am fost niciodată la mare şi mă piş pe ele de vapoare! Da copiii mei’?”

Vecina mea de la 2 o înjură pe Elena Udrea. „Fiindcă e o curvă, a spart casa ăluia şi acum îşi dă ochii peste cap!” mi-a spus odată în timp de întindea rufele bărbatului ei care are o amantă la scara vecină.

Nea Gică, de la gura de metrou din Universităţii înjură metodic pentru că are timp şi e informat: pe Iohannis că a pus palma pentru Antene, pe Dragnea că umblă cu Ordonanţele prin Parlament, pe Grindeanu că e prim-ministru de mucava… „Îmi permit, că nu ăştia îmi dă mie de mâncare!” mi-a explicat senin.

Un amic de-al meu, becher, îl înjură pe Vântu de prin 2000 fără să obosească. Pentru că a făcut un curs de psihologie  în facultate, are pretenţia că ştie şi de ce: „Fiindcă el a fost în stare să fure şi eu nu.”

Eu, când intru pe Lipscani, îl înjur invariabil pe Isărescu.

Taximetristul cu care am venit azi-noapte acasă înjură homosexualii „care se dau pe faţă”. Pentru că n-am înţeles de ce, l-am întrebat: „Cu ăia care se ascund nu am nimic, e treaba lor ce fac! Ce, eu mă f… în văzul lumii?”. Paradoxal, pare cel mai normal dintre toţi!

Pe Iliescu nu-l mai înjură nimeni, că nu mai e la modă. Cu tot scuipatul lui peste memoria morților Revoluției. Dar, la un seminar despre „înjuratul la români” la care am participat de nevoie anul trecut, un domn la costum mi-a explicat că apetitul pentru înjurat ni se trage de la acel „Măi, animalule!” adresat ziaristului Paul Pârvu în 1992.

Mi s-a părut un punct de vedere interesant, dar dilema rămâne! Pe cine înjurăm, de fapt!? Înjurăm politicienii, funcţionarii publici, oamenii „de bine”… sau, de fapt, ne înjurăm fricile, frustrările, slăbiciunea, laşitatea, ignoranţa!?

Ştiu, nu există un răspuns „politically correct”. Şi nici soluţii! Dar nici nu avem nevoie de aşa ceva. Trebuie doar să recunoaştem că indiferent pe cine înjurăm, „pe ei” sau „pe noi”, culpa este comună, tu-i muma ei de ţară identitară, născută din Traian şi Decebal!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *